ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 11 februarie 2004, pârâta SC E.C. SRL Reșița a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei nr. 194 din 21 ianuarie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ.
în susținerea cererii a arătat că recurenții reclamanți au depus în dosarul de recurs, în copie, trei înscrisuri; fila de care contestatoarea s-a înscris în fals, iar înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială nu a dat curs cererii sale, încălcând astfel pe de o parte dispozițiile art. 314 C. proc. civ., deoarece nu a casat cu trimitere, pe de altă parte dispozițiile art. 318 C. proc. civ., necercetând acest motiv.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Conform dispozițiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația este admisibilă și poate fi primită pentru cerințele pct. 1 și 2 ale alin. (1), în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins pentru ca el să fi fost judecat în fond.
în speță, contestatoarea pârâtă intimată în cauza care a făcut obiectul dosarului, în care s-a pronunțat decizia nr. 194 din 21 ianuarie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat o cerere de înscriere în fals, care așa cum rezultă din practicaua deciziei, a fost analizată și respinsă de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, întrucât nu a îndeplinit dispozițiile art. 183 C. proc. civ. De asemenea au fost respinse și excepțiile privind timbrarea necorespunzătoare și tardivitatea recursului, acesta fiind admis în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Cel de al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., omisiunea cercetării unui motiv de casare, poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte și poate fi invocat numai de partea care a fost lezată prin omisiunea motivului de casare. Ori în speță pârâta nu a declarat recurs, pentru a pune problema omisiunii vreunui motiv de casare.
Cererea de înscriere în fals, nu constituie motiv de casare a deciziei recurată de reclamantă ci un mijloc de apărare față de probele depuse în dosar în această față procesuală.
Se constată că nici acest motiv nu întrunește condițiile de admisibilitate a contestației în anulare cerute de art. 318 alin. (2) C. proc. civ.
în ceea ce privește încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 314 C. proc. civ. și acest motiv urmează a se respinge întrucât prin decizia atacată instanța supremă a soluționat cererea privind înscrierea în fals neconsiderând necesară o casare cu trimitere pentru analiza înscrisurilor depuse de recurente în recurs, întrucât a constatat că situația de fapt corectă a fost stabilită de către prima instanță, având ca bază probatoriile depuse în dosarul de fond.
în consecință, neîndeplinind condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 alin. (2) și art. 318 teza 2 C. proc. civ., contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Comercial → |
|---|
