ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Acțiunea reclamantei SC R. SRL (în prezent SC M.T.S.C. SRL) Târgu-Mureș, astfel cum a fost precizată, a fost admisă de Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 1412 din 23 octombrie 2000, care a obligat pârâtul C.L. Târgu-Mureș la plata sumei de 3.807.887.049 lei contravaloare lucrări construcții, 12.627.387.343 lei penalități de întârziere, fiind respinse restul pretențiilor, precum și acțiunea reconvențională a pârâtei pentru suma de 555.618.054 lei.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 287 din 5 iunie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că a obligat pe pârâtă și la plata sumei de 5.406.374.907 lei penalități, cu cheltuieli de judecată. Totodată a fost admis apelul pârâtei și rejudecată pe fond cererea reconvențională a acesteia, fiind respinsă ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 2434 din 22 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul pârâtului a casat hotărârea curții de apel și a trimis cauza spre rejudecare acesteia în ce privește cuantumul penalităților pentru care se va dispune efectuarea unei expertize.
în contra acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâtul a formulat o cerere de revizuire, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând în esență, că ar trebui luate în calculul lucrărilor executare și deconturile lunare de T.V.A., pe care le consideră a fi înscrisuri noi.
în legătură cu cererea de revizuire de față se rețin următoarele, având în vedere și excepția inadmisibilității invocate de intimată:
Potrivit art. 322 alin. (1), revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, potrivit pct. 5 dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de parte potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Potrivit acestei proceduri legale rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile definitive de fond, respectiv hotărârile pronunțate de instanțele de recurs prin care s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt stabilite de ea însăși, fie pe baza înscrisurilor noi, ori a reaprecierii probelor aflate la dosar, deci când se hotărăște asupra fondului.
Ca urmare, revizuirea este admisibilă în cazul hotărârilor prin care instanța supremă casând hotărârea atacată, statuează asupra fondului cauzei în condițiile art. 314 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre asupra fondului pricinii.
Prin urmare nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, care este în esență o cale de retractare, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
în cauză, cererea de revizuire a hotărârii Curții Supreme de Justiție, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește cuantumul penalităților, nefiind o hotărâre prin care s-a evocat fondul, în sensul art. 322 C. proc. civ., nu poate fi primită, fiind inadmisibilă.
De altfel, nici actele noi invocate de revizuientă nu îndeplineau condițiile punctului 5 al art. 322 C. proc. civ.
Având în vedere această soluție, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cheltuielile de judecată la care a fost obligată revizuienta au fost stabilite la suma de 200.000.000 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Comercial → |
|---|
