ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 20 decembrie 2004, pârâta SC A. SRL Sibiu, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 570 din 25 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, solicitând admiterea contestației în anulare și rejudecând recursurile să se constate nul recursul formulat de reclamantă, în temeiul art. 302 C. proc. civ.; în subsidiar a solicitat să fie anulat recursul reclamantei ca insuficient timbrat, lăsând la aprecierea instanței de judecată soluția privind recursul pârâtei.
Motivele invocate pentru susținerea contestației în anulare se referă pe de o parte la încălcarea dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., în formularea cererii de recurs de către reclamantă întrucât îi lipsesc condițiile obligatorii prevăzute de textul de lege menționat; pe de altă parte pârâta contestatoarea a arătat că reclamanta nu a făcut dovada, în recurs achitării taxei judiciare de timbru, la valoarea contestată, conform dispozițiilor art. 11 din Legea 146/1997, modificată considerând aceste omisiuni greșeli materiale în lumina dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
Conform dispozițiilor art. 318 teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Textul menționat are în vedere erori materiale care au avut consecință darea unor soluții greșite. Este vorba de greșeli pe care le comite instanța prin confirmarea unor elemente importate sau unor date materiale având înrâurire asupra soluției, greșeli de fapt, involuntare, nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de îndeplinire a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
în speță, aplicarea dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., precum și cele privind taxa de timbru (Legea 147/1997) vizează, aprecierea probelor, împotriva dispozițiilor legale, incidente în cauză interpretarea acestor dispoziții neconstituind eroare materială, ci judecata cauzei.
Motivele invocate vizează greșeli de judecată, care nu pot fi soluționate prin această cale extraordinară de atac, partea neputând a se plânge acelorași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele în scopul de a provoca o cale de rejudecare a căii de atac.
S-a constatat deci că motivele invocate de contestatoare nu vizează greșeli materiale ci greșeli de judecată, așa încât contestația în anulare nu a întrunit condițiile cerute de art. 318 (alin. (1) teza 1 C. proc. civ., și s-a respins".
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1988/2005. Comercial → |
|---|
