ICCJ. Decizia nr. 1989/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2289 din 18 februarie 2004, SC E.C. SRL Reșița a cerut, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și art. 322 pct. 2, revizuirea deciziei nr. 194 din 21 ianuarie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, întrucât aceasta este potrivnică cu decizia nr. 614 din 14 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara, definitivă.
Petenta a susținut că hotărârile menționate s-au pronunțat diferit cu privire la proprietatea autoturismului.
Astfel, Curtea de Apel Timișoara în decizia menționată a reținut că este proprietatea SC E.C. SRL și judecând în fond a admis apelul și a obligat SC M.T.C. SRL Reșița să-l predea acesteia. Dimpotrivă, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 194 din 21 ianuarie 2004, a confirmat sentința nr. 1520 din 6 decembrie 2000 a Tribunalului Caraș Severin, prin care s-a constatat că SC M.T.C. SRL Reșița este proprietatea autoturismului menționat.
Intimatele SC M.T.C. SRL Reșița și M.V. au cerut respingerea cererii de revizuire ca inadmisibile, susținând că nu este îndeplinită condiția, prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., și anume ca hotărârile pretins potrivnice să fie intrate în puterea lucrului judecat. în speță, decizia nr. 614/2000 a Curții de Apel Timișoara este pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială, prin care s-au dispus măsuri vremelnice, deci care nu se bucură de autoritatea lucrului judecat.
Intimata a mai invocat și lipsa identității de părți, obiect și cauză.
Astfel, prin ordonanța președințială s-a cerut predarea autoturismului spre folosință și a obiectelor de inventar mijloace fixe (decizia Curții de Apel Timișoara nr. 614/2000) pe când litigiul soluționat de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 194 din 21 ianuarie 2004, are ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra autoturismului ca aparținând SC M.T.C. SRL și a constatării dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile ca aparținând asociatei M.V.
în examinarea cererii de revizuire, având în vedere actele și lucrările dosarului și hotărârile judecătorești invocate, se rețin următoarele:
Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că, urmează să fie analizată aplicabilitatea acestor prevederi legale în speță. Revizuienta a mai invocat art. 322 pct. 2 C. proc. civ., dar fără motivare.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.
Se reține că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor legale citate.
Prin condiția existenței a două hotărâri rămase desăvârșite, se înțelege ca acestea să fi intrat în puterea lucrului judecat.
Ori, în speță, una din hotărârile invocate de revizuientă, decizia Curții de Apel Timișoara nr. 614/2000, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială, care nu a rezolvat fondul litigiului, ci s-a dispus o măsură vremelnică, de obligare la predarea folosinței bunului către petentă.
Nu este îndeplinită nici condiția ca cele două hotărâri potrivnice să fie date în una și aceiași pricină, între aceleași persoane și având aceiași calitate.
în cererea de ordonanță președințială SC E.C. SRL, revizuienta de față a cerut obligarea SC M.T.C. SRL Reșița la predarea în folosință a autoturismului și a unor bunuri mijloace fixe, pe când litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 194/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate.
Ca urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind dovedită existența a două hotărâri potrivnice, hotărâri definitive care să se bucure de autoritatea lucrului judecat și care să fie date în aceiași pricină.
Astfel fiind, cererea de revizuire s-a respins, ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1943/2005. Comercial → |
|---|
