ICCJ. Decizia nr. 2055/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 4 iunie 2003 și care formează obiectul dosarului Tribunalului Dolj, reclamanta SC C. SA Dolj a chemat în judecată pe pârâta B.I.R., sucursala Dolj, prin lichidator judiciar SC R.V.A. SA București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea inscripției ipotecare instituite la 25 mai 1997 de Judecătoria Băilești, conform creanței de ipotecă de rangul I, autentificat la 12 mai 1997 la B.N.P. G.I.
în motivarea acțiunii se arată că, în baza contractului de credit nr. 51 din 18 aprilie 1997, a contractat un împrumut în valoare de 12.000.000.000 lei, a cărui rambursare a fost garantată cu ipoteca instituită asupra imobilelor, prevăzute în contractul de garanție imobiliară autentificat la 12 mai 1997 la biroul notarului public G.I.
Se mai arată că, din această sumă și a dobânzilor aferente, SC C. SA Dolj, conform sentinței 191 din 29 august 2002 a Tribunalului Dolj irevocabilă prin respingerea recursului (decizia 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova) mai datora creditoarei B.I.R. Craiova suma de 338.398.692 lei, sumă care a fost achitată cu O.P. din 06 decembrie 2002.
Ca atare, aceasta fiind lichidată, nu se mai justifică menținerea inscripției ipotecare asupra imobilelor prevăzute în contractele de ipotecă, impunându-se radierea acestora.
Prin sentința 5717 din 29 septembrie 2003, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a dispus radierea ipotecii instituite prin contractul de credit autentic, prin încheierea nr. 2551 din 12 mai 1997 și înscris în R.T.I. al Judecătoriei Băilești, la nr. 219 din 15 mai 1997. Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada cu sentința nr. 191 din 29 august 2002 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, că reclamanta debitoare mai datora pârâtei o creanță în sumă de 338.398.682 lei, sumă care a fost achitată ulterior la 6 decembrie 2002.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B.I.R., bancă în faliment prin lichidator SC R.V.A. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile se întemeiază pe aplicarea greșită a legii în pronunțarea hotărârii deoarece, datoria garantată și neachitată de reclamantă era de 1.678.979.431 lei, reprezentând dobânda aferentă creditelor acordate, iar această creanță nu a fost achitată.
Prin decizia nr. 85 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B.I.R., bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA, ca nefondat, susținerile apelantei fiind înlăturată ca neîntemeiate, prin stingerea obligației garantate prin plata integrală a creanței.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.I.R. prin lichidator SC R.V.A. SA București, criticând-o prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea e dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1788 și art. 1800 C. civ. Se arată că în prezent intimata figurează în evidențele băncii cu o datorie neachitată de 1.678.979.481 lei, sumă ce reprezintă dobânda aferentă debitelor. De asemenea, se mai arată că instanța nu a ținut cont de actele depuse la dosar, în special de extrasul de cont cu situația datoriilor la zi din care rezultă acest debit.
Prin decizia nr. 2055 din 24 martie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins recursul declarat de pârâta B.I.R. prin lichidator SC R.V.A. SA București, ca nefondat.
Pentru a pronunța această deciziei, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 191, pronunțată de Tribunalul Dolj la 29 august 2002, sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a recunoscut creanța în dosarul de faliment de 19.433.994.847 lei, din care s-a scăzut suma achitată de debitoare de la data declanșării procedurii falimentului, prevăzută de Legea 64/1995, republicată, de 17.164.541.479 lei cât și T.V.A. de 1.766.302 lei, rămânând doar o diferență neachitată de 338.398.692 lei.
Această sumă, ultima, a fost și ea achitată la 6 decembrie 2002.
Ipoteca asupra imobilelor prevăzute în contractul de garanție imobiliară autentic din 12 mai 1997 s-a stins, ca urmare a stingerii raportului de obligație contractuală prin plata integrală a debitului. Pentru diferența de 1.678.979.481 lei, recurenta nu a făcut dovada existenței unui titlu în baza căruia să o solicite.
S-au văzut și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2056/2005. Comercial → |
|---|
