ICCJ. Decizia nr. 2049/2005. Comercial
| Comentarii |
|
P.M. Râmnicu Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 11.502.280 lei, reprezentând redevență restantă pentru trimestrul IV/1999 și trimestrele I și II 2000, calculată în baza contractului de concesiune, pentru amplasamentul din P.A.O., precum și la plata sumei de 4.277.209 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2000, în baza aceluiași contract.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.818.058 lei redevență restantă pentru trimestrul IV 1999 și trimestrul I și II 2000, calculată în baza contractului de concesiune 11757/1995, pentru amplasamentul din str. Luceafărului, precum și la plata sumei de 3.463.983 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2000, în baza aceluiași contract. în motivarea acțiunii, se arată că a încheiat cu pârâta contractele de concesiune nr. 10158/1995 și 11757/1995, prin care a concesionat pârâtei două amplasamente situate în P.A.O., pentru care a prevăzut o redevență de 1.500.000 lei pe an și 750.000 lei pe an care va fi indexat anual cu rata inflației.
Pentru că pârâta nu a achitat redevența în condițiile stabilite prin contract, solicită obligarea acesteia la plata majorărilor de întârziere calculate, conform prevederilor art. 9 din contractele de concesiune.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința 783/ C de la 24 octombrie 2000, a admis cererea formulată de reclamanta P.M. Râmnicu Vâlcea, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 11.502.280 lei, reprezentând redevență pentru trimestrul IV-1999 și trimestrele I și II - 2000, calculată în baza contractului de concesiune nr. 10158/1995 pentru amplasamentul situat în P.A.O., în suprafață de 21 mp. și a sumei de 4.277.299 lei, reprezentând majorări de întârziere la sumele menționate, calculate până la 30 iunie 2000.
De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 6.818.058 lei, reprezentând redevență pentru trimestrul IV-1999 și trimestrele I și II- 2000, calculate în baza contractului de concesiune nr. 11757/1995, pentru amplasamentul situat în Râmnicu Vâlcea, pentru suprafața de 200 mp. și a sumei de 3.463.983 lei, reprezentând majorări de întârziere la sumele menționate, calculate până la 30 iunie 2000.
împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC A. SRL Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivele de apel se arată că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, deoarece s-au achitat integral redevențele trimestriale scadente aferente trimestrului IV-1999 și trimestrele I și II-2000, conform chitanțelor anexate la dosar, iar nivelul sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată nu respectă cuantumul redevenței, stabilită prin contract.
Prin decizia nr. 23 din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția comercială a admis apelul declarat de pârâta SC A. SRL, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de P.M. Râmnicu Vâlcea, împotriva pârâtei SC A. SRL Râmnicu Vâlcea pretențiile deduse judecății fiind nedatorate de către pârâtă atât în ceea ce privește redevența stabilită, cât și eventualele penalități de întârziere.
Curtea de Apel a reținut că, în urma calculelor efectuate de experți, aplicându-se indicele de inflație la redevență fixă din contractele de concesiune, pentru perioada trimestrului IV-1999 și trimestrele I și II-2000, recurenta-pârâtă a plătit în plus, cu titlu de redevență, indexată cu rata inflației, suma de 953.470 lei. împotriva acestei decizii, a declarat recurs P.M. Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aplicarea greșită a legii, se arată în motivarea recursului, reiese din modul cum a fost stabilită suma ce o datorează SC A. SRL, ca urmare a interpretării mecanismului de indexare. încălcarea legii rezultă din nesocotirea dispozițiilor art. 969 C. civ., referitoare la puterea de lege a convențiilor față de părți.
Prin decizia 2049 din 24 martie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins recursul declarat de reclamanta P.M. Râmnicu Vâlcea, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
între părți, s-au încheiat contractele de concesiune, având ca obiect un teren în suprafață de 21 mp., situat în orașul Râmnicu Vâlcea, P.A.O., pentru care s-a prevăzut o redevență de 1.500.000 lei pe an. Conform art. 6 din contractul 10158/1995, această redevență va fi indexată anual cu rata de inflație. De asemenea, a mai fost concesionată o suprafață de teren de 200 mp., ce a făcut obiectul contractului de concesiune, pentru care a prevăzut o redevență de 750.000 lei pe an, ce va fi indexată anual cu rata inflației, conform art. 6 din contract. în cauză, expertul contabil a recalculat redevența datorată pentru trimestrul IV-1999 și trimestrele I și II-2000, având în vedere dispozițiile art. 6 din contract cât și modalitatea propusă de P.M. Râmnicu Vâlcea, ce vizează indexarea valorii concesiunii adjudecate cu indicele de inflație pentru anul 1995, rezultând prețul concesiunii pentru anul 1996, care la rândul său va fi indexat în anul următor cu indicele de inflație, fără a se păstra o bază fixă pentru aplicarea lui.
Opinia comună a experților contabili (numit de instanță și cel existent) prin prisma art. 6 din contracte, este aceea că aplicându-se indicele de inflație la redevența fixă din contractele de concesiune, pentru perioada trimestrul IV-1999 și trimestrele I și II - 2000, SC A. SRL Vâlcea, a plătit în plus, cu titlu de redevență indexată cu rata inflației, suma de 953.470 lei.
S-a avut în vedere voința comună a părților la încheierea contractelor de concesiune, ce rezultă din art. 6 din contracte. în sprijinul acestui articol vin textele din art. 985 C. civ., în sensul că o convenție se interpretează în favoarea celui ce se obligă, deci a SC A. SRL.
Ca atare, pretențiile deduse judecății au fost nedatorate de către recurentă sub aspectul redevențelor stabilite cât și a eventualelor penalități de întârziere.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2031/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2054/2005. Comercial → |
|---|
