ICCJ. Decizia nr. 2110/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2110/2005
Dosar nr. 9798/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constata următoarele:
Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 4627 din 21 iunie 2002, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pretenţiile băneşti de 300.000.000 lei formulată de reclamanta SC R. SRL, cu sediul social în Râmnicu Vâlcea, împotriva pârâtului M.R.V., cu sediul în Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, cu motivarea că în conformitate cu art. 2 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 56 C. com., pretenţiile băneşti solicitate de reclamanta derivă dintr-un contract de închiriere pentru desfăşurarea unei activităţi de comerţ.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din 8 noiembrie 2002 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea dosarului la Tribunalul Sibiu spre soluţionare, având în vedere că prin adresa cu nr. 2192 din 24 octombrie 2002, emisă de Curtea Suprema de Justiţie, secţia comercială, s-a dispus strămutarea procesului la Tribunalul Sibiu, cu menţinerea actelor îndeplinite de instanţă înainte de strămutare.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 519/ C din 17 februarie 2004, a admis în parte acţiunea comercială formulată şi precizată ulterior de reclamanta SC R. SRL, în faliment, prin lichidator judiciar D.V., grup A.X.A. prin mandatar T.I., în contradictoriu cu pârâta M.R.V. şi în consecinţa a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 363.000.000 lei, reprezentând despăgubiri. De asemenea a fost respinsă excepţia prescrierii dreptului material la acţiune si excepţia prematuritaţii introducerii acţiunii, ambele invocate de pârâtă. Au mai fost respinse celelalte capete de cerere şi obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor parţiale de judecată în cuantum de 27.055.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, a reţinut că în esenţă, între părţi a fost încheiat un contract de asociere, iar reclamanta a efectuat o serie de investiţii la imobilul proprietatea pârâtei, investiţii care au fost cuprinse în procesul verbal de predare – primire încheiat la 8 aprilie 1999. Reclamanta a solicitat acordul proprietarului pentru efectuarea de modificări interioare, în vederea desfăşurării activităţii stabilite, acord pe care l-a obţinut la data de 20 septembrie 1994.
Ulterior, prin sentinţa civila nr. 802 din 18 decembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, in dosarul nr. 5100/1998, s-a dispus rezilierea contractului de asociere şi evacuarea reclamantei din spaţiul deţinut.
Prin raportul de expertiză tehnică bunurile mobile au fost identificate si evaluate investiţiile reclamantei la suma de 363.000.000 lei. Expertul a identificat si evaluat o serie de lucrări ce au fost cuprinse în expertiza iniţială efectuată în cadrul dosarului ce a avut ca obiect rezilierea contractului şi evacuarea reclamantei din spaţiu, lucrări care însă nu au fost nominalizate în procesul verbal de predare – primire, împrejurare care a condus la admiterea numai în parte a acţiunii. Capătul de cerere referitor la suma de 77.000.000 lei, reprezentând investiţii identificate în expertiza iniţială, a fost respins deoarece ele nu au fost solicitate în acţiunea introductivă.
A fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de parată, deoarece reclamanta a convocat-o pe parată la conciliere, deşi nu a fost indicat termenul juridic, considerându-se ca potrivit art. 7201 C. proc. civ., concilierea directă este o instituţie de soluţionare pe cale amiabilă a unui litigiu, iar reclamanta a indicat în notificarea trimisă paratei, dar şi în corespondenţa purtată cu aceasta, cuantumul pretenţiilor si temeiul lor juridic.
A fost respinsă şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune invocată de parată, motivat că termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut în art. 3 din decretul nr. 167/1958 a început să curgă de la data de 8 aprilie 1999, când a fost încheiat procesul verbal de predare – primire şi s-a împlinit la data de 8 aprilie 2002.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civila nr. 191/ A din 11 iunie 2004, a admis apelul declarat de pârâta M.R.V., reprezentată prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 519/ C din 17 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ şi în consecinţa a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC R. SRL, societate in faliment, reprezentată prin lichidatorul judiciar D.V., împotriva pârâtei M.R.V. De asemenea a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 9.177.500 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că reclamanta a promovat o acţiune fără ca mai întâi sa fi fost parcursă procedura, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, adresa nr. 28 din 15 martie 1999, reprezintă o notificare efectuată de reclamantă, către parata apelantă pentru ca aceasta să se prezinte, în scopul de a prelua spaţiul în litigiu, precum identificarea şi preluarea investiţiilor, fără însă a îndeplini cerinţele art. 7201 C. proc. civ. Aceeaşi situaţie a fost reţinuta şi prin adresa nr. 33 din 31 mai 1999, cu atât mai mult, cu cât aici se arată că aceasta constituie o încercare de conciliere în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 29/1990. Nici adresa cu nr. 55 din 22 august 2001, emisă de reclamantă nu constituie o convocare în vederea realizării concilierii directe, ea necuprinzând temeiul legal al pretenţiilor, actele doveditoare pe care se sprijină acestea, data si locul convocării.
Şi a doua excepţie invocată de parată a fost apreciată ca fondată, deoarece acţiunea a fost înregistrata la Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 16 aprilie 2002, după îndeplinirea termenului de prescripţie, iar adeverinţa depusă de reclamantă nu constituie o dovadă a datei certe la care a fost expediata acţiunea.
Împotriva deciziei civile nr. 191/ A din 11 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC R. SRL Vâlcea, care a criticat aceasta hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectele că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 7201 şi 104 C. proc. civ., precum şi greşit a apreciat că a intervenit prescripţia acţiunii, invocând ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul – pârât M.R.V. a depus întâmpinare, susţinută în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, corecta situaţie de fapt şi de drept, dând o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., care cuprinde dispoziţiile imperative privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. De necontestat că în procesele şi cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte şi va contacta parte adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. De asemenea convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acesteia, data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate şi rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris.
Verificând conţinutul adresei nr. 55 din 22 august 2001, prin care reclamanta solicita pârâtei suma de 128.022.060 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor proprietate a societăţii şi preluate de Primăria Râmnicu Vâlcea la data de 8 aprilie 1999, cu precizarea că în situaţia de neplată în termen de 10 zile va fi promovată o acţiune judiciară, nu poate conferi acestei corespondente decât un titlu de notificare şi nicidecum semnificaţia juridică a unei proceduri expuse anterior, cu caracter de conciliere. Răspunsul cu nr. 20942 din 21 august 2003 al M.R.V., prin care invita reclamanta pentru a inventaria si ridica bunurile cuprinse în procesul verbal din 8 aprilie 1999 şi procesul verbal de scoatere din custodie din 21 iunie 2004, nu pot constitui la rândul lor elemente de natura realizării in sensul dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 7201 C. proc. civ.
Nejustificată este şi critica referitoare la expedierea prin serviciile poştale a cererii de chemare în judecată, respectiv data expedierii de 5 aprilie 2002. Examinând dosarul iniţial format la Judecătoria Vâlcea, fără echivoc se constata că data de înregistrare este de 16 aprilie 2002, că nu exista corespondentă poştală pentru cererea de chemare în judecată. Chiar dacă adresa din 3 iunie 2004, prin care se atesta că salariatul A.P.C., ar fi primit un plic din partea reprezentantului SC R. SRL, pentru a fi expediat Judecătoriei Vâlcea, nu este suficient pentru a proba acest aspect, în contextul în care se precizează în conţinutul aceloraşi acte că nu s-a întocmit borderou în acest sens.
Pentru raţiunile juridice şi argumentele expuse anterior, toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC R. SRL Râmnicu Vâlcea vor fi înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând a legală si temeinică Decizia civila nr. 191/ A din 11 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, prin lichidator D.V., împotriva deciziei nr. 191/A/2004 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2109/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2113/2005. Comercial → |
|---|
