ICCJ. Decizia nr. 2162/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2162/2005
Dosar nr. 6994/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 15 din 31 iulie 2003, Tribunalul Arbitral din cadrul C.C.I.N.A. Constanţa, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Constanţa, precum şi în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta SC T.T. SRL Constanţa şi în consecinţă a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 51.120,15 dolari S.U.A., în echivalent lei, cu titlu de daune, 3.724 dolari S.U.A., în echivalent lei, cu titlu de dobânzi, precum şi la plata taxei pe valoare adăugată, aferentă acestor sume.
A mai obligat reclamanta către pârâtă la plata sumei de 132.794,36 dolari S.U.A. în echivalent lei, cu titlu de daune şi a compensat cheltuielile arbitrale făcute de părţi.
Hotărând astfel, Tribunalul Arbitral a reţinut că există culpă comună şi egală a părţilor cu privire la executarea contractului de prestări servicii, deoarece reclamanta nu a încărcat la timp şi întreaga cantitate de marfă aparţinând pârâtei în nave, iar pârâta nu a participat la încărcarea navelor respective cu propriile sale macarale plutitoare, aşa cum s-a obligat prin contract.
În aceste condiţii pârâta datorează reclamantei daune şi dobânzi, raportat la cantitatea de marfă încărcată, iar reclamanta datorează pârâtei daune reprezentând 50% din totalul contrastaliilor şi a taxelor portuare suplimentare, înregistrate ca urmare a încărcării cu întârziere a navelor.
Prin încheierea din 15 septembrie 2003, Tribunalul Arbitral a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă, în sensul că a obligat-o la plata sumei de 129.504,36 dolari S.U.A., în echivalent lei, cu titlu de daune, în loc de 132.794,36 dolari S.U.A., cum din eroare s-a consemnat în dispozitivul hotărârii.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 62 din 30 octombrie 2003, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamantă a anulat hotărârea atacată, a admis acţiunea şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 76.680,23 dolari S.U.A., în echivalent lei la momentul plăţii, cu titlu de daune şi 3.724 dolari S.U.A. dobânzi.
Totodată, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a adopta această decizie instanţa de apel a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate, fiind singura vinovată pentru neîncărcarea la timp şi în întregime a cantităţii de marfă.
În aceste condiţii, nu trebuia reţinută o culpă concurentă în sarcina reclamantei, în temeiul aceluiaşi contract, cu atât mai mult, cu cât s-a demonstrat faptul că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de a folosi mijloacele proprii de încărcare, obligaţie, care, dacă ar fi fost respectată, excludea plata unor contrastalii către armatorii, cu care pârâta a încheiat contracte de navlosire.
Prin încheierea nr. 17 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa, a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă şi a îndreptat eroarea materială în sensul că în Decizia civilă nr. 62 din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, a trecut SC T.T. SRL în loc de SC T. SRL.
A respins cererea pentru îndreptarea erorii referitor la suma de 476.079.878 lei, ca nefondată, reţinând că judecând în fond, instanţa nu a luat în discuţie şi nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere, privind obligarea pârâtei şi la plata sumei de 476.079.878 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată şi ca atare în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 281 C. proc. civ.
Nemulţumită de Decizia pronunţată, pârâta a declarat recurs arătând că este nelegală, deoarece:
- judecând acţiunea în anulare, instanţa trebuia să constate, într-o primă fază, dacă hotărârea arbitrală este anulabilă în raport de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. şi numai după această cenzurare, constatând că subzistă motive, anula hotărârea şi dacă litigiul era în stare de judecată se pronunţa şi pe fondul cauzei, ori instanţa fără să evoce dispoziţiile legale a trecut la soluţionarea în fond a litigiului, lăsând nerezolvată această chestiune esenţială.
- pentru a atrage anularea unei hotărâri arbitrale, conform art. 364 lit. g) C. proc. civ., trebuie ca hotărârea să nu cuprindă motivele pe care se sprijină, ori în cazul de faţă motivele sunt prezentate în detaliu, cu argumentaţiile şi interpretările aferente.
- în mod greşit s-a reţinut culpa exclusivă a pârâtei în executarea contractului de prestări servicii, ignorând actul adiţional la acest contract, care prelungeşte raporturile contractuale, stabilind noi condiţii de cooperare.
Din întregul ansamblu probator rezultă de fapt că acţiunile şi inacţiunile părţilor au concurat deopotrivă la neperformarea în totalitate a prevederilor contractuale.
Criticile sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
De asemeni a formulat recurs şi reclamanta, împotriva încheierii din 16 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, solicitând să fie modificată şi admisă cererea de îndreptare a erorii materiale în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 476.079.878 lei, aşa cum a pretins prin cererea arbitrală şi prin acţiunea în anulare, suma respectivă, reprezentând taxă pe valoarea adăugată deoarece în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 281 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă este fondat.
Conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ., instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond în limitele convenţiei arbitrale.
Acţiunea în anulare având un caracter special, soluţia poate fi desfiinţată numai pentru motivele prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
Din cele două texte de lege sus amintite rezultă că instanţa, trebuie într-o primă etapă să stabilească care este motivul sau motivele pe care se întemeiază acţiunea, iar în cea de-a doua etapă să soluţioneze cauza pe fond.
Curtea de apel a soluţionat direct cauza fără a reţine care dintre cele 9 motive au fost încălcate de Tribunalul arbitral şi procedând astfel a pronunţat o hotărâre nelegală.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (3), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi casând Decizia, va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
Faţă de soluţia ce urmează a se pronunţa este inutil a se analiza celelalte două motive de recurs invocate de pârâtă, care însă vor fi avute în vedere de către instanţa de rejudecare la soluţionarea cauzei.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantă, în raport de soluţia ce se va pronunţa a rămas fără obiect şi drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 62 din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceleiaşi instanţă pentru rejudecare.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanţa, împotriva Încheierii din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. 1264/2003, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2165/2005. Comercial → |
|---|
