ICCJ. Decizia nr. 2218/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 12037/2003 SC F. SA, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.N.P. P. București, sucursala Prahova să se constate nulitatea Protocolului încheiat la data de 24 noiembrie 1999, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 145 din 30 ianuarie 2004, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins, ca nefondată, acțiunea reținând că nu au fost încălcate dispozițiile art. 948 C. civ., la încheierea protocolului.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 343 din 4 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
SC F. SA a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând că:
- Instanța nu a analizat cu maximă exigență condițiile de fond ale protocolului;
- A reținut greșit că B., sucursala Prahova și-a dat consimțământul la încheierea actului, considerând că acesta poate fi și tacit;
- Nu s-a analizat apărarea în sensul că suma de 1.100.000.000 lei nu mai putea fi recuperată de sucursala Prahova constituită ca garanție;
- Reține greșit că sucursala Prahova deci nu are personalitate juridică poate încheia în numele S.N.P. P. București acte juridice;
- Nu s-a ținut seama că lipsește avizul S.N.P. P. necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului;
- Conform prevederilor protocolului el poate fi anulat la solicitarea uneia din părți, el fiind lovit de nulitate au interes a fi anulat pentru că în temeiul lui au achitat sume nedatorate;
- Greșit reține instanța că la încheierea protocolului au fost respectate dispozițiile art. 949 C. civ.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
în speță, între SC F. și S.N.P. P. SA, sucursala Prahova și B. sucursala Prahova, s-a încheiat la data de 24 noiembrie 1999 un protocol în baza căruia S.N.P. P. SA București, sucursala Prahova, se obliga să vireze prin intermediul B. Prahova suma de 1.100.000.000 lei în contul datoriei SC F. SA Ploiești la B. Prahova.
SC F. SA Ploiești se obliga să achite suma respectivă la S.N.P. P., sucursala Prahova în rate lunare.
La rândul său B., sucursala Prahova, se obliga ca în situația nerespectării de către SC F. SA a graficului de plăți încheiat între cele 2 părți "să preia obligația pe care o are banca față de sucursala Prahova".
Se menționează faptul că protocolul poate fi "anulat la cererea uneia din părți și va intra în vigoare după avizul S.N.P. P. SA".
Protocolul este semnat de reprezentantul SC F. SA Ploiești și S.N.P. P., sucursala Prahova.
în baza acestui protocol S.N.P. P. SA, sucursala Prahova, a achitat în numele și pentru SC F. SA, către B., sucursala Prahova suma de 1.100.000.000 lei la 6 decembrie 1999.
Din nici o probă a dosarului nu rezulta că la încheierea actului consimțământul reclamantei a fost viciat prin dol, violență sau eroare, pârâta având capacitatea de a încheia acte juridice în numele societății S.N.P. P. SA, fiind împuternicită în acest sens de conducătorul societății respective. Nu se putea reține nici critica privind cauza ilicită a actului, scopul acestuia fiind achitarea unei datorii a reclamantei de către pârâtă, suma urmând a-i fi returnată în rate.
Nesemnarea protocolului de către B., sucursala Prahova, nu duce la anularea acestuia. în raporturile dintre părți el este valabil dar inopozabil față de bancă.
Instanța de apel nu avea a analiza, astfel cum se arată prin motivele de recurs, dacă suma plătită mai poate fi sau nu recuperată.
Din moment ce părțile semnatare ale protocolului au înțeles să-și execute obligații asumate fără a mai solicita avizul S.N.P. P., nu se putea dispune pentru acest motiv "anularea" actului pentru că nu s-a încălcat nici o dispoziție legală prin acesta.
Se prevede în protocol că poate fi "anulat" la cererea uneia din părți, dar fiind vorba de "anulare" acesta trimite la prevederile legale care guvernează valabilitatea încheierii actelor juridice și care încălcate fiind duc la "anularea" unui act juridic. Că astfel au înțeles părțile această precizare rezultă din acțiunea promovată de reclamantă prin care solicită constatarea "nulității" invocând însă în motivare dispozițiile art. 948 C. civ. Dacă sumele achitate de pârâtă în contul recurentei nu au fost datorate de acesta, astfel cum susține (contrar celor rezultate din protocol) nimic nu o împiedică să i le returneze.
Pentru motivele arătate s-a reținut legalitatea deciziei pronunțate și s-a respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2216/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2222/2005. Comercial → |
|---|
