ICCJ. Decizia nr. 2222/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr. 11133/2003, A.P.A.P.S. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC A. SA, să oblige pârâta la plata sumei de 284.899.226 lei, reprezentând contravaloare dividende pe anul 1998 cu daune moratorii calculate la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.
Judecătoria Arad prin sentința civilă nr. 6003 din 17 decembrie 2003, a respins acțiunea reținând din actele dosarului că pârâta a achitat o parte din datorie, iar reclamanta deși încunoștințată de situația respectivă nu și-a formulat apărările.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 76/ A din 29 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în tot admițând acțiunea și obligând pârâta la plata sumei de 284.899.226 lei. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că suma stabilită a fi plătită cu titlu de dividende pentru anul 1998 a fost achitată parțial în perioada mai 2002 - octombrie 2002, astfel că pârâta datorează cu titlu de dobânzi 279.013.888 lei și cu titlu de dividende 5.885.338 lei.
SC A. SA a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 punct 8 și 9 C. proc. civ., arătând că suma de 5.885.338 lei, a fost achitată prin decontul de cheltuieli acceptat de reclamantă, iar dobânzi pentru plata cu întârziere nu datorează, deoarece actele normative nu prevăd un termen în care trebuie făcută plata dividendelor.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive.
Prin acțiune, reclamanta a arătat și a dovedit că, pârâta trebuie să-i achite pentru anul 1999, cu titlu de dividende suma de 310.514.896 lei. Din actele, respectiv ordinele de plată, emanând de la pârâtă rezultă că din suma respectivă a achitat 304.629.558 lei, rămânând neachitată suma de 5.885.338 lei.
Pârâta s-a apărat arătând că a achitat și această sumă depunând în acest sens un decont de cheltuieli privind pe reprezentantul reclamantei în A.G.A. Actul a fost corect interpretat de instanța de apel, pronunțându-se asupra lui. Din el nu rezultă că suma respectivă s-a achitat ci doar, faptul că ea se datorează, în plus nu e semnat de beneficiar, respectiv de C.P.G.
Potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., datoriile lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, plata trebuie făcută, dacă părțile nu au stabilit un termen la data când s-a născut dreptul.
în speță dreptul la plata dividendelor s-a născut în aprilie 1999 data aprobării bilanțului pe anul 1998, de la data respectivă curge de altfel și termenul de prescripție și în raport de dispozițiile legale mai sus menționate corect s-a considerat că suma datorată a devenit exigibilă la data aprobării bilanțului.
Pentru motivele arătate s-a reținut legalitatea deciziei și s-a respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2218/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2219/2005. Comercial → |
|---|
