ICCJ. Decizia nr. 2232/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 decembrie 2000, reclamanta SC S.C.I. SRL Brașov, a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA Copșa Mică, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 23.023.869.440 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cantității de 738.560 kg zinc, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea nr. 2 din 10 aprilie 2003, Tribunalul Arbitral al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Sibiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei contravaloarea actualizată a cantității de 661.753 kg zinc, în sumă de 17.981.668.332 lei.
A stabilit onorariul de expert pentru expertiza întocmită de expertul contabil D.P. la suma de 32.000.000 lei și a obligat-o pe reclamantă să-i achite această sumă expertului.
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 121.812.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
în motivarea acestei soluții, tribunalul arbitral a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit integral obligația, privind livrarea cantității de zinc datorate, rămânând nelivrată cantitatea de 661.753 kg și astfel va fi obligată, potrivit art. 1361 C. civ., la plata contravalorii acestor produse, în valoare de 529.402 dolari S.U.A., conform expertizei contabile, sumă care reprezintă la cursul leu /dolar din 10 aprilie 2003, suma de 17.981.668.332 lei.
Totodată, tribunalul arbitral a fixat cuantumul onorariului de expert pentru expertiza contabilă întocmită de expertul contabil D.P. la suma de 32.000.000 lei, ținând seama de volumul lucrărilor și a stabilit că acest onorariu va fi achitat expertului de către reclamantă și va fi inclus în cheltuielile de judecată la care va fi obligată pârâta.
A mai hotărât și că potrivit art. 274 și art. 276 C. proc. civ., pârâta va fi obligată și la o parte din cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, proporțional cu măsura în care a fost admisă acțiunea, și anume la suma de 121.812.600 lei din totalul de 154.645.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (122.645.000 lei) și onorariul de expert (32.000.000 lei) pentru expertiza contabilă efectuată în cauză.
împotriva hotărârii mai sus menționate, SC S. SA Copșa Mică, a formulat acțiune în anulare, solicitând să se constate nulitatea acesteia, în temeiul art. 364 lit. b) și lit. i) C. proc. civ., să se dispună desființarea hotărârii nr. 2 din 10 aprilie 2003, pronunțată de către Tribunalul arbitral al Camerei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț Industrie și Agricultură Sibiu, pe fond să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
în motivarea acțiunii în anulare, SC S. SA Copșa Mică critică hotărârea arbitrală, în primul rând, sub aspectul nelegalei citări, în sensul că deși a relevat instanței de arbitraj că privind SC S.C.I. SRL s-a constatat starea de faliment și s-a dispus dizolvarea acesteia cu consecința radierii din R.C. Brașov și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC S.C.I. SRL cât și excepția lipsei calității de reprezentare a acesteia, tribunalul arbitral a continuat judecata, respingând nejustificat aceste excepții.
Susține, de asemenea, că tribunalul arbitral a soluționat litigiul în temeiul unei convenții nule și fără să existe o convenție arbitrală, formulând astfel un prim motiv, pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 364 C. proc. civ., respectiv pct. b).
în argumentarea acestei susțineri, arată că obligarea sa la plata sumelor dispuse s-a făcut, în temeiul contractului și procesului verbal de custodie din 21 septembrie 1998 și nici una dintre aceste convenții nu conține o clauză compromisorie, împrejurare în care tribunalul arbitral ar fi trebuit să constate prin hotărârea pronunțată necompetența sa.
SC S. SA Cpoșa Mică susține, totodată, și că hotărârea atacată încalcă dispozițiile imperative ale legii și ordinea publică, motiv întemeiat pe dispozițiile art. 363 pct. i) C. proc. civ., în sensul că sunt încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 64/1995, respectiv ale art. 77 alin. (2), art. 49 alin. (1), art. 402,art. 401,art. 40,art. 391_i art. 288 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 969 - 970, 945 - 946, 948 pct. 3, 963, 977 - 985, 1026 - 1027, 1073, 1092, 1096 și 1169 C. civ., dispoziții imperative și de ordine publică, precum și ale art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. proc. civ.
în consecință, se susține că toate aspectele arătate în acțiunea în anulare determină sancționarea hotărârii atacate cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 364 pct. b) și i) C. proc. civ.
Acțiunea în anulare nu este fondată.
Astfel, referitor la susținerea potrivit căreia reclamanta din litigiul arbitral nu ar fi fost corect citată și nici legal reprezentată, având în vedere lipsa calității procesuale active a societății, care aflată în faliment a fost dizolvată și radiată din R.C. Brașov și lipsa calității de reprezentant a persoanei împuternicite să o reprezinte, excepții pe care le-a invocat și greșit au fost respinse, se rețin următoarele:
Tribunalul Arbitral a supus examinării excepțiile mai sus arătate și a stabilit corect că societatea, chiar dacă se află în faliment, nu înseamnă că nu mai poate sta în proces și devine lipsită de calitate procesuală activă, deoarece s-a constat că lichidarea în fapt a societății nu a avut loc și, în această împrejurare, tribunalul a dispus citarea reclamantei prin lichidatorul judiciar numit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 64/1995.
în ce privește lipsa calității de reprezentant a persoanei împuternicite să reprezinte societatea în fața tribunalului arbitral, se constată că nici această susținere nu poate fi primită, întrucât societatea reclamantă a fost legal reprezentată de avocatul P.S.M., în baza împuternicirii avocațiale și cu respectarea dispozițiilor art. 68,art. 83 și art. 7203C. proc. civ.
Ca atare, se reține că tribunalul a soluționat corect excepțiile invocate de pârâtă și critica adusă hotărârii arbitrale, sub acest aspect, nu este fondată.
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 364 pct. b) C. proc. civ., referitor la lipsa convenției arbitrale și necompetența tribunalului arbitral în soluționarea cauzei, este de asemenea, nefondată deoarece, din actele dosarului, rezultă fără nici un dubiu că tribunalul arbitral și-a verificat competența și a stabilit corect că între contract și procesul verbal menționat există o strânsă legătură, că interpretarea clauzelor acestor convenții nu se poate face izolat și că părțile au prevăzut o clauză compromisorie, în sensul că au ales arbitrajul ca modalitate de soluționare a eventualelor litigii.
Tot nefondată este și critica întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., întrucât se constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în speță și urmare întregului probatoriu administrat, inclusiv a expertizei și suplimentului de expertiză contabilă, instanța arbitrală a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul încheiat și prin procesul verbal menționat și a obligat-o la plata sumelor datorate reclamantei.
Corect a fost respinsă și excepția de lucru judecat invocată de pârâtă, neexistând identitate de obiect și temei juridic al cauzelor, în raport de care s-a afirmat că ar funcționa autoritatea de lucru judecat.
Prin urmare, nu se poate susține justificat, pe baza textelor de lege invocate, că hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile imperative ale legii, bunele moravuri sau ordinea publică, pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. și a dispune anularea hotărârii arbitrale.
în consecință, față de cele mai sus arătate, hotărârea pronunțată de tribunalul arbitral a fost menținută și s-a respins acțiunea în anulare formulată de SC S. SA Cpoșa Mică, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2231/2005. Comercial → |
|---|
