ICCJ. Decizia nr. 2264/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, SC E. SA Eforie Nord, a solicitat evacuarea pârâtei SC I.P. SRL Techirghiol, din activul vila I.C.A.B. proprietatea reclamantei situată în orașul Eforie Nord și obligarea acesteia la plata de daune cominatorii de câte 500.000 lei/ zi de întârziere cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanta a precizat că a încheiat cu pârâta contractul de locație de gestiune nr. 1067 din 21 februarie 1992, pentru activul vila I.C.A.B. din Eforie Nord pentru o perioadă de 5 ani, prelungit ulterior până la 21 februarie 2002.
Se susține că prin adresa nr. 1185 din 18 februarie 2002 a fost înștiințat locatarul de încetarea de drept a contractului de închiriere, însă pârâta a refuzat să predea activul cu toate că nu mai are titlu locativ.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de investiție efectuate la vila I.C.A.B. evaluate provizoriu la suma de 300 milioane lei, lucrări realizate în conformitate cu prevederile art. 9 și 10 din contractul de locație de gestiune.
La termenul din 12 octombrie 2003, pârâta și-a precizat cererea reconvențională în sensul obligării reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de reparații, îmbunătățiri și investiții care sunt imobile prin natura lor.
Prin sentința civilă nr. 9702/ COM din 23 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională precizată și s-a dispus evacuarea pârâtei din vila I.C.A.B., pentru lipsa titlului locativ.
De asemenea s-a instituit în favoarea pârâtei-reclamante un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea de reclamantă a sumei de 382.200.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții și instalații efectuate de pârâtă.
A fost respins capătul de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâtei la daune cominatorii ca inadmisibil.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat un contract de locație de gestiune, a cărui valabilitate a fost prelungită până în anul 2002 și că reclamanta prin adresa cu nr. 1185 din 18 februarie 2002, a adus la cunoștința pârâtei încetarea de drept a contractului.
Pârâta a susținut că prin semnarea proceselor verbale de negociere contractul ar fi fost prelungit, susținere ce nu a fost luată în considerare de instanța de fond aceasta reținând că în cauză nu a operat tacita relocațiune.
Față de faptul că pârâta a respectat clauzele contractuale privind metodologia efectuării lucrărilor de modernizare și sporire a gradului de confort la vila în litigiu, instanța de fond a reținut că aceasta este îndreptățită a primi contravaloarea acestor lucrări în sumă de 382.200.000 lei, iar până la achitarea acestei sume se impune instituirea unui drept de retenție asupra imobilului.
Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la daune cominatorii s-a reținut că acest capăt de cerere nu are temei legal, constrângerea pârâtei la executarea unei obligații de a face putându-se realiza prin aplicarea unei amenzi civile.
împotriva sentinței a formulat apel reclamanta SC E. SA Eforie Nord, iar pârâta SC I.P. SRL Techirghiol a formulat cerere de aderare la apelul reclamantei, ambele criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 196/ COM din 3 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, s-a admis cererea de apel formulată de reclamantă și cererea de aderare la apel formulată de pârâtă, s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 9702/ COM din 23 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în sensul înlăturării dispoziției privind instituirea dreptului de retenție asupra imobilului și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în ambele cereri la fond și pe cale de consecință înlătură măsura obligării pârâtei la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut că nu se putea acorda un drept de retenție în favoarea pârâtei deoarece nu a solicitat în mod expres acest lucru prin cererea reconvențională.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului se arată de recurentă că deși a invocat în fața instanței de apel, excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâtă, aceasta nu s-a pronunțat, în raport de faptul că s-a reținut că investițiile efectuate de pârâtă au la bază actul adițional încheiat în 1993 deși pârâta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 997 C. civ., ca o aplicare a principiului îmbogățirii fără just titlu.
De asemeni s-a mai invocat faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă sau a unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Critica formulată prin primul motiv de recurs este fondată.
De menționat că deși reclamanta a invocat ca motiv de apel inadmisibilitatea cererii reconvenționale, instanța de apel nu s-a pronunțat în mod expres asupra acestui motiv.
Se menționează în considerentele deciziei recurate, că instanța de apel, reține că în legătură cu excepțiile, privind prescrierea dreptului la acțiune invocată de pârâtă și inadmisibilității cererii reconvenționale invocată de reclamantă instanța de fond s-a pronunțat prin încheierile motivate din 4 octombrie 2002 și 21 ianuarie 2003, respingându-le.
Nu se face nici o mențiune asupra excepției invocate din nou în instanța de apel privind inadmisibilitatea cererii reconvenționale și nici asupra legalității măsurii de respingere a excepției dispusă de instanța de fond.
Față de considerentele mai sus menționate în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă urmează a fi admis, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe respectiv Curtea de Apel Constanța, secția comercială.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel, s-a pronunțat asupra excepției invocată de reclamantă, privind inadmisibilitatea cererii reconvenționale, de asemeni instanța de apel a verificat și aspectele privind nelegalitatea deciziei invocate de recurentă prin celelalte motive de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2263/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2268/2005. Comercial → |
|---|
