ICCJ. Decizia nr. 2254/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin hotărârea arbitrală nr. 95 din 30 mai 2003 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României și a Municipiului București a fost admisă în parte acțiunea reclamantei H.P.L. persoană juridică cipriotă, iar pârâta SC P. SRL Constanța a fost obligată să respecte contractul de licență din 14 aprilie 2000, considerându-se pentru fiecare lună de facturare, începând cu mai 2002, un număr minim de 5.000 abonați lunar, pârâta fiind obligată la 70.000 dolari S.U.A. către reclamantă, pentru perioada mai-noiembrie 2002, plus 8.770 dolari S.U.A. penalități de întârziere, penalitățile de 1% urmând să curgă și în continuare până la achitarea efectivă a sumelor datorate, plus cheltuieli de arbitrare în sumă de 9.646 dolari S.U.A.
Prin aceeași hotărâre cererea reconvențională a pârâtei a fost respinsă.
Acțiunea în anularea acestei hotărâri arbitrale formulată de pârâta SC P. SRL a fost anulată ca netimbrată prin decizia comercială nr. 189 din 2 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că nu s-a făcut dovada achitării taxelor de timbru comunicate contestatoarei și nici care este situația dosarului Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dosar în care contestatoarea a susținut că a achitat taxele de timbru.
Nemulțumită de această decizie pârâta SC P. SRL a declarat recurs solicitând casarea ei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situației de fapt, pârâta critică decizia dată în acțiunea în anulare pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la timbraj, timbraj satisfăcut în dosarul Curții de Apel Constanța, instanță care s-a dezinvestit în favoarea Curții de Apel București ce a înregistrat cauza sub nr. 2004/2003, așa încât se invocă și motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei se invocă încălcarea bunelor moravuri prin hotărârea arbitrală atacată în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ.
La termenul din 4 noiembrie 2004, Curtea a constatat că recursul este semnat de un avocat fără delegație așa încât s-a solicitat recurentei să complinească nulitatea cererii prin semnarea și aplicarea ștampilei societății recurente, mențiune cuprinsă în citație.
Recursul urmează a se constata nul.
Potrivit dispozițiilor art. 3021C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura recurentei.
Lipsa semnăturii era sancționată prin O.U.G. nr. 58/2003, în vigoare la data declarării recursului, cu anularea cererii, după cum era stipulat în dispozițiile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum era reglementat prin aceeași ordonanță.
Prin Legea 195/2004 de adoptare a O.U.G. 58/2003 lipsa semnăturii din cererea de recurs a fost sancționată cu nulitatea cererii, conform dispozițiilor art. 3021alin. (1) C. proc. civ.
în speță, recursul SC P. SRL a fost declarat și semnat de avocat D.C., avocat care nu a dovedit mandatul său pentru recurs.
Este adevărat că potrivit art. 69 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, chiar fără mandat, poate exercita orice cale de atac împotriva hotărârii date, dar, din verificarea dosarului curții de apel nu rezultă că avocatul D.C. ar fi fost împuternicit de parte în această fază procesuală, deși el semnează și cererea de apel, procedura de citare fiind îndeplinită de către instanță cu partea apelantă.
în consecință, nefăcându-se dovada unui mandat în faza soluționării acțiunii în anulare, avocatul semnatar al recursului nu se încadrează în dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., iar recurenta, citată cu mențiunea semnării și ștampilării recursului, nu a complinit această lipsă.
în consecință, curtea a constatat nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 3021alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2180/2005. Comercial → |
|---|
