ICCJ. Decizia nr. 2257/2005. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2005)

Prin cererea înregistrată la 29 iunie 2001, reclamanta C.F.R. M. SA București, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.T.W.I. SRL București, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.322.218.669 lei, pentru prestații efectuate până la data de 28 februarie 2001, la care se adaugă majorări de întârziere la plată calculate, conform prevederilor contractuale până la data de 31 mai 2001, în sumă de 1.495.691.076 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 16301 din 12 decembrie 2003, Tribunalul București, secția comercială, a respins excepția de perimare invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea pentru pretenții precizată succesiv la termenele din 18 ianuarie 2002 și 8 februarie 2002, formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 5.184.651.599 lei din care 2.395.984.232 lei, reprezentând contravaloare prestații, 2.413.393.583 lei majorări de întârziere la facturi neachitate, 375.273.784 lei majorări de întârziere la facturile achitate și la 72.787.778 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia comercială nr. 176 din 4 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă, împotriva sentinței civile menționate.

Nemulțumită de soluție, pârâta formulează recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând casarea acesteia ca nelegală și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

Examinând regularitatea declarării recursului, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile cerute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art. 3021alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu cuprinde datele de identificare a părților în litigiu, nu indică hotărârea care se atacă cu toate elementele acesteia, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar considerentele de fapt invocate de recurentă nu fac posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel fiind, cu aplicarea art. 3021alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. civ., raportat la art. 303 alin. (1) și la art. 306 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă a fost sancționat cu nulitatea.

← ICCJ. Decizia nr. 2258/2005. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 2183/2005. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2257/2005. Comercial