ICCJ. Decizia nr. 2263/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1069 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova a fost admisă cererea reclamantei S.N.P. P. SA București și în contradictoriu cu SC P.E. SRL Ploiești și SC U.M.D. SRL Ploiești, a fost recunoscută sentința definitivă formulată de Curtea Internațională de Arbitraj a C.C.I. de la Paris, Franța, în cauza 11.490/ DB la data de 8 iulie 2002.
Apelurile declarate de cele două pârâte împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 382 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Instanța de apel a reținut, în esență, ca neîntemeiate criticile apelantei SC U.M.D. SRL, fiind dovedit în dosar că a fost înștiințată de proces fiindu-i comunicate actele de procedură, ca de altfel și criticile apelantei SC P.E. SRL, reținându-se că nu sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nefiind vorba de o excepție în sensul art. 137 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 105/1992.
Nemulțumite de această decizie cele două pârâte au declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
în recursul său pârâta SC U.M.D. SRL Ploiești arată că va motiva recursul printr-un memoriu separat, făcând acest lucru la 27 ianuarie 2005, ocazie cu care s-au invocat și dezvoltat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Cealaltă recurentă, SC P.E. SRL Ploiești a criticat și dezvoltat în recursul său aceleași motive de casare, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., apreciind că decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea fiind insuficientă pe aspectul înlăturării dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și că decizia este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii de procedură cât și a Legii 105/1992.
Prin întâmpinare intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursurilor formulate, învederând astăzi că denumirea sa este SC P. SA.
La termenul de astăzi curtea a pus în discuția părților nulitatea recursurilor.
Recursurile urmează a se constata nule pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, motivare care, conform art. 303 C. proc. civ., trebuie făcută prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate (art. 301 C. proc. civ.).
în speță, pârâta SC U.M.D. SRL a declarat recurs în termen legal la 21 iunie 2004, dar nu l-a motivat decât la 27 ianuarie 2005, deci cu mult peste termenul legal, așa încât este nul în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ., nulitate atrasă și de dispozițiile art. 302 C. proc. civ., motivele fiind depuse direct la instanța de recurs.
Cât privește recursul SC P.E. SRL curtea apreciază că nu întrunește cerințele art. 3021lit. a) C. proc. civ., nefiind menționate în cerere datele de identificare ale recurentei, respectiv numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare, C. fisc. și contul bancar, lipsa acestor mențiuni fiind sancționată cu nulitatea în temeiul alin. (1) din art. 3021C. proc. civ.
în consecință, recursurile declarate de pârâte s-au constatat nule pentru considerentele expuse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2264/2005. Comercial → |
|---|
