ICCJ. Decizia nr. 229/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 19 aprilie 2004 în baza art. 3731C. proc. civ., executorul judecătoresc M.I. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executor reprezentat de sentința nr. 2724/2000 a Tribunalului Constanța, creditoare fiind SC B. SA București, iar debitoare SC H. SA Constanța.
Prin încheierea din camera de consiliu nr. 1099 din 19 aprilie 2004, Judecătoria Constanța a încuviințat cererea de începere a procedurii de executare silită formulată de creditoarea SC B. SA București.
împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea SC F.H. SA Constanța, iar prin decizia nr. 218/ Com din 17 iunie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a admis apelul precum și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a schimbat încheierea judecătoriei în sensul respingerii cererii de încuviințare a executării silite ca prescrisă.
Cu actul înregistrat la 11 august 2004, societatea comercială creditoare a formulat motive de recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de apel a considerat ca dată a rămânerii definitive a hotărârii ce a constituit titlul executor data pronunțării acesteia când, în realitate, decizia curții de apel i-a fost comunicată la 2 mai 2001, dată în raport de care cererea de încuviințare a executării silite s-a formulat în termen.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că titlul executor ce a format obiectul cererii de încuviințare a executării silite îl formează sentința civilă nr. 2724 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului Constanța prin care pârâta SC H. SA Constanța a fost obligată să plătească reclamantei SC B. SA București suma de 66.316.898 lei penalități de întârziere la plată și 17.860.477 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a considerat că această hotărâre judecătorească a rămas definitivă la data de 15 martie 2001 când a fost pronunțată decizia nr. 193/2001 prin care Curtea de Apel Constanța a respins apelul pârâtei, iar în raport de această dată, cererea de încuviințare a executării silite înregistrată la 19 aprilie 2004 s-a făcut cu depășirea termenului de prescripție a executării silite.
în realitate, potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul unui titlu executor începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executare silită.
în speță, cererea creditoarei vizează o hotărâre pronunțată în martie 2001, atunci când erau în vigoare dispozițiile Codului de procedură civilă în forma anterioară modificării intervenite prin O.U.G. nr. 138/2000 (aplicabilă doar de la 1 mai 2001), iar în conformitate cu prevederile art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în vechea redactare, erau hotărâri definitive cele date în apel prin care s-a rezolvat fondul pricinii.
Cum în speță, prin decizia Curții de Apel Constanța nr. 193 din 15 martie 2001, nu s-a rezolvat fondul pricinii, înseamnă că susținerile recurentei privind momentul rămânerii definitive a hotărârii supuse executării sunt întemeiate.
Pe de altă parte, vor fi respinse susținerile intimatei-debitoare prin care s-a făcut referire la dispozițiile art. 7208C. proc. civ., deoarece capitolul referitor la soluționarea litigiilor în materie comercială a fost introdus prin aceeași ordonanță de urgență, ulterioară deciziei pronunțate de curtea de apel în martie 2001.
De altfel, este de principiu că dreptul de a solicita executarea silită se naște din momentul în care titlul ce urmează a fi valorificat devine executoriu, ceea ce, în cazul hotărârilor judecătorești reprezintă data când creditorul are posibilitatea efectivă de a cere executarea silită, ori, o asemenea posibilitate nu există în mod concret decât după comunicarea deciziei către părțile din proces și restituirea la instanță a dovezilor de comunicare.
Pentru toate aceste considerente, recursul creditoarei a fost admis în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., iar decizia curții de apel a fost modificată în sensul respingerii apelului debitoarei împotriva încheierii nr. 1099/2004 a Judecătoriei Constanța care a fost menținută în totalitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1446/2005. Comercial → |
|---|
