ICCJ. Decizia nr. 324/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la U., Curtea de Arbitraj sub nr. 19690 din 25 iunie 2002, reclamanta, SCM S.C.M. București a chemat în judecată pârâta, SCM A.P. București prin reprezentantul A.N.C.M. U. pentru a fi obligată la:
- lăsarea în deplină proprietate, posesie, folosință și predarea imobilelor mijloace fixe ce fac obiectul sentințelor arbitrale pronunțate între părți;
- evacuarea imobilelor mijloace fixe, menționate în hotărârile arbitrale;
- predarea bunurilor patrimoniale în valoare de 94.961.000 lei, conform sentinței Tribunalului București, secția comercială nr. 10030 din 6 decembrie 2001.
Pârâta, prin întâmpinare, nu s-a opus cererii reclamantei, susținând că imobilele pretinse fac obiectul Protocolului încheiat de părți la 18 martie 2002.
Prin sentința arbitrală nr. 342 din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj U. a fost admisă cererea reclamantei, pârâta, SCM A.P. București, fiind obligată să predea și să lase în deplină proprietate, posesie și folosință imobilele ce fac obiectul sentințelor Curții de Arbitraj U. și a sentinței civile nr. 10030 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială (cu indicarea în dispozitiv, într-un tabel un număr de 19 imobile, cu adresă, suprafață, cotă indiviză teren).
Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost obligată să evacueze imobilele menționate și să predea bunurile patrimoniale în valoare de 94.961.000 lei, conform sentinței Tribunalului București, secția comercială nr. 10030 din 6 decembrie 2001.
Această hotărâre arbitrală nu a fost atacată cu acțiune în anulare de părțile în litigiu, reclamanta SCM S.C.M. București și SCM A.P. București.
împotriva sentinței menționate a formulat acțiune în anulare, înregistrată la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială la 10 februarie 2004 deci după 2 ani de la pronunțare, SC A.P. SA București, solicitând desființarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii reclamantei SCM S.C.M., ca inadmisibilă și formulată de o persoană lipsită de capacitate juridică. S-a mai invocat, nulitatea convenției arbitrale în lipsa consimțământului pârâtei, SCM A.P. și încălcarea ordinii publice, cooperativa pârâtă nemaifiind în sistemul cooperatist din 1990.
în apărare, prin întâmpinările depuse, reclamanta și pârâta au invocat excepția lipsei calității procesuale a SCM A.P. SA București, care nu a fost parte în litigiile soluționate de Arbitrajul U. privind imobilele în cauză și nici în dosarul arbitral soluționat prin sentința arbitrală nr. 342 din 4 iulie 2002, atacată cu acțiune în anulare.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 582 din 8 iunie 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale active a SCM A.P. SA și a respins acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 342 din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj U.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că petenta în acțiunea în anulare, SC A.P. SA, nu este parte în convenția arbitrală și nici în litigiul arbitral, soluționat prin sentința arbitrală nr. 342 din 4 iulie 2002, atacată în cauza de față, astfel că nu este parte în raportul de drept procesual, și nu are calitatea procesuală de a formula acțiunea în anulare.
S-a respins și susținerea SC A.P. SA în sensul că este succesoarea în drepturi și obligații a SCM A.P. SA, pârâtă în cauză. Pe baza probelor dosarului, sentința Judecătoriei sector 3 București, devenită irevocabilă prin decizia Curții de Apel București, secția penală nr. 918 din 22 iunie 2001, s-a reținut că SC A.P. SA constituită, cu încălcarea legii, în 1991, a încetat definitiv să existe ca persoană juridică, actele constitutive, contract de societate și statut fiind anulate de instanță.
împotriva acestei decizii a Curții de Apel București în soluționarea acțiunii în anulare, SC A.P. SA București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că este netemeinică și nelegală întrucât:
- greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active în a ataca hotărârea arbitrală cu acțiune în anulare, întrucât au fost ignorate și instanța nu s-a pronunțat asupra dovezilor aflate la dosar, din care rezultă că este succesoarea în drepturi și obligații a fostei SCM A.P. SA
A cerut să se rețină că deși s-a anulat statutul și contractul de societate ce au stat la baza constituirii din 1991, nu a încetat niciodată să existe și a continuat să fie înscrisă în Registrul Comerțului.
H.A.G. din 4 octombrie 2001, de constituire a SC A.P. SA și actul constitutiv autentificat la data de 14 noiembrie 2001, nu reprezintă în realitate o nouă societate comercială, distinctă de fosta SCM A.P. SA înscrisă în Registru Comerțului în 1991, deci, este succesoarea SCM A.P. SA și ca urmare are calitate procesuală în a declara acțiune în anulare.
Intimatele, reclamanta S.C.M. și SCM A.P., au cerut în apărare respingerea recursului, întrucât SC A.P. SA nu are calitate procesuală, astfel că întemeiat Curtea de Apel a respins acțiunea în anulare pe această excepție. S-a mai invocat faptul că constituirea SC A.P. SA în 1991, în temeiul Legii 31/1990 s-a făcut cu încălcarea patrimoniului cooperatist, întrucât capitalul social nu s-a constituit cu aportul propriu al acționarilor. în acest sens, Curtea Supremă de Justiție prin deciziile 84 din 14 aprilie 1992 și art. 193 din 13 octombrie 1992 a statuat că organizațiile cooperației meșteșugărești, nu se pot transforma în societăți comerciale pe acțiuni, al căror capital social să fie constituit din patrimoniu cooperatist. Drept urmare, cooperatorii au depus plângere penală și instanța a anulat actele constitutive din 1991 ale SC A.P. SA.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se reține că recursul este nefondat întrucât:
Curtea de Apel prin decizia nr. 582 din 8 iunie 2004, atacată prin prezentul recurs, a soluționat acțiunea în anulare pe excepție, reținând întemeiat lipsa calității procesuale a SC A.P. SA București în a uza de această cale de atac, fiind o persoană juridică străină de litigiu.
în adevăr, acțiunea în anulare, astfel cum este reglementată de art. 364 C. proc. civ., poate fi exercitată numai de părțile din litigiul arbitral, pentru motivele limitativ prevăzute la literele a) - i).
Această interpretare rezultă din toate reglementările cap. VII Desființarea hotărârii arbitrale C. proc. civ. și cu deosebire, din art. 3641potrivit căruia "părțile nu pot renunța prin convenția arbitrală la dreptul de a introduce acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale".
Deci, numai părțile în proces au dreptul de a uza de această cale de atac.
Ori, recurenta SC A.P. SA nu a fost parte în litigiul arbitral.
Se susține de către recurentă că este succesoarea pârâtei SCM A.P. și, determinat de acest fapt, consideră că are calitate procesuală în formularea acțiunii în anulare.
Aceste susțineri sunt fără temei și nedovedite.
SCM A.P. este societate cooperatistă, cu personalitate juridică din cadrul sistemului cooperației.
Recurenta SC A.P. SA nu face parte din sistemul cooperației, este societate comercială constituită în 2001, în temeiul Legii nr. 31/1990.
Susținerea recurentei în sensul că această constituire din 2001 reactivează SC A.P. SA înființată în 1991, a căror acte constitutive au fost declarate nule de instanțele judecătorești, este de respins. Societatea Comercială poate să existe în condițiile existenței actelor constitutive, statut și contract de societate, încheiate în condițiile Legii nr. 31/1990, ori, atât timp cât nu suntem în prezența unor acte constitutive legale, persoana juridică nu există. Faptul că nu a fost radiată din Registrul Comerțului după anularea actelor constitutive din 1991 prin hotărâre judecătorească, nu este edificator și de altfel, constituia o obligație a petentei, care nu poate invoca propria culpă.
Pe de altă parte, fără temei se invocă o succesiune între o persoană juridică cooperatistă și una privată, reglementată de Legea nr. 31/1990, regimul juridic fiind diferit. Susținerea recurentei în sensul continuării deținerii patrimoniului cooperatist, este de respins, întrucât patrimoniul cooperatist nu poate fi înstrăinat decât cu plată, către sectorul privat.
Ca urmare, susținerile recurentei în sensul succedării pârâtei și dobândirii calității procesuale în acțiunea în anulare sunt netemeinice și nelegale, astfel că recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 249/2005. Comercial → |
|---|
