ICCJ. Decizia nr. 327/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 23 aprilie 2002, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost încuviințată executarea silită formulată de creditoarea B. SA Iași, prin lichidatori, împotriva debitorilor B.R. și C. pentru datoria contractată de P.G. și A., garantată de aceștia.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă 1545 din 7 noiembrie 2002, a respins apelul declarat împotriva încheierii astfel pronunțată, înlăturând excepția prescripției extinctive invocată și ignorând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 73 din 4 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
împotriva deciziei civile 1545 din 7 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași, debitorii B.R. și G. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și 323 alin. (2) C. proc. civ.
Revizuienții susțin astfel, că decizia atacată încalcă puterea lucrului judecat a deciziei comerciale nr. 73/2002 a Curții de Apel Iași.
Analizând cererea în raport cu probele administrate, revizuirea promovată este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.
Cale extraordinară de atac, de retractare, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul este admisibilă în condițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Condiția cerută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este aceea a existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Necesitatea textului de lege enunțat derivă din obligativitatea respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Astfel, dacă nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ., privind obiectul și cauza pricinii, precum și identitatea de părți nu ne putem afla în fața unei hotărâri potrivnice.
Este regretabilă o practică inconsecventă a instanțelor judecătorești atunci când pentru situații identice pronunță soluții diferite. Dar aceasta nu îndreptățește la folosirea căii de atac a revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri, dacă nu sunt îndeplinite condițiile restrictiv prevăzute de textul de lege (același obiect, aceeași cauză, aceleași părți având aceeași calitate).
Litigiul inițial purtat de creditoare, împotriva debitorilor P.G. și P.A. s-a soluționat irevocabil prin decizia comercială nr. 73/2002 a Curții de Apel Iași. Respinsă fiindu-i cererea, creditorul a solicitat, pentru același titlu executoriu, obligarea debitorilor B.R. și C., cerere care a fost admisă.
Existența celor două hotărâri judecătorești, potrivnice care îndrituiesc la critică asupra inconsecvenței practicii judiciare nu deschide prin ea însăși calea extraordinară de atac.
Așa a fost, în temeiul dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile 1545 din 7 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 338/2005. Comercial → |
|---|
