ICCJ. Decizia nr. 2291/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Judecătoriei Focșani Biroul Executorului Judecătoresc B.C. a solicitat instanței încuviințarea titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 703 din 15 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea, iar prin încheierea nr. 1041 din 2 iulie 2004, instanța de executare a încuviințat executarea silită a acestei hotărâri judecătorești.
împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea SC R.B., sucursala Vrancea, invocând nepronunțarea încheierii în ședință publică, neinvestirea hotărârii judecătorești cu formula executorie, precum și faptul că s-a încuviințat executarea unei creanțe ce nu este lichidă.
Prin decizia nr. 133/ A din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a apelului debitoarei în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivarea că în conformitate cu art. 339 alin. (3) C. proc. civ. și față de caracterul necontencios al încheierii atacate, competența de soluționare a apelului aparține tribunalului.
Cu actul înregistrat la 23 septembrie 2004 apelanta debitoare a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii, susținând următoarele:
- curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 3 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.;
- apelul împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nu face excepție de la textul citat, iar dispozițiilor art. 339 alin. (3) C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speță.
Recursul debitoarei este fondat.
în conformitate cu art. 331 C. proc. civ., cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedură din Cartea a III-a a Codului de procedură civilă, care cuprinde dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase.
în speță, Judecătoria Focșani a pronunțat o încheiere pentru încuviințarea executării silite la cererea creditoarei SC V. SA Focșani în cadrul unei asemenea proceduri, iar în conformitate cu prevederile 3 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, ceea ce înseamnă că apelul formulat împotriva încheierii pronunțate de judecătorie va fi soluționat de curtea de apel.
Curtea de Apel Galați a considerat în mod eronat că apelul declarat împotriva unei asemenea încheieri se judecă de tribunal conform art. 339 alin. (1) C. proc. civ., deoarece încuviințarea executării silite de către Judecătoria Focșani nu a reprezentat o măsură cu caracter necontencios luată de președintele instanței potrivit textului citat ci a fost o încheiere de încuviințare a executării silite pronunțată de completul format dintr-un judecător unic și care este supusă apelului, conform art. 336 alin. (2) C. proc. civ.
Din același motiv nu ar putea fi reținut argumentul instanței de apel potrivit căruia apelanta a ignorat prevederile art. 339 alin. (3) C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 92/1992 în baza cărora președintele instanței poate delega competența soluționării unor cereri, în speță negăsindu-se o asemenea situație fiind însă aplicabile dispozițiile art. 3731C. proc. civ., pentru încuviințarea executării silite.
Pentru aceste considerente, a fost admis recursul debitoarei, a fost casată decizia atacată, în conformitate cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ., iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2281/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2294/2005. Comercial → |
|---|
