ICCJ. Decizia nr. 2225/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2225/2005
Dosar nr. 8593/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta SC H. SRL Iaşi a solicitat obligarea pârâtei SC S.A. SRL Iaşi la plata sumei de 125.946.911 lei cu titlu de preţ şi 36.500.000 lei daune, reprezentând lipsa de folosinţă a autoturismului timp de 6 luni.
Ulterior acţiunea a fost modificată solicitându-se pretenţii majorate în valoare de 222.292.229 lei.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 2768 din 17 noiembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei reţinând că, potrivit expertizei tehnice, nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între ruperea flanşei blocului motor şi ruperea curelei de distribuţie, faptul că acestea ar fi urmarea directă şi exclusivă a modului în care prestatorul a realizat operaţiunea de înlocuire a pieselor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că în mod greşit s-a reţinut inexistenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta intimatei şi prejudiciul cauzat faţă de faptul că însăşi firma constructoare s-a oferit să suporte un procent de 70% din costul înlocuirii motorului spart.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 86 din 3 mai 2004 a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut că sentinţa a fost comunicată la 11 decembrie 2003, iar apelul a fost declarat la 20 ianuarie 2004; apărarea potrivit căreia, din condica de prezenţă rezulta că un salariat a fost prezent la sediu la data când se susţine că s-a făcut comunicarea arătându-se că acestea putea părăsi temporar imobilul şi de aceea probabil nu a fost găsit de agentul procedural.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că dovada de comunicare a hotărârii este nulă conform art. 87 pct. 2 C. proc. civ., întrucât singura comunicare prin afişare este cea a hotărârii, pe când toate celelalte acte procedurale s-au realizat prin funcţionarul însărcinat cu primirea actelor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art. 87 pct. 2 C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin reprezentanţii lor la sediul principal, acelaşi principiu aplicându-se şi în cazul comunicării hotărârii conform art. 92 alin. (6) C. proc. civ., însă, în cazul în care agentul procedural nu găseşte persoanele însărcinate cu primirea corespondenţei, acesta va afişa actul procedural pe uşa principală a clădirii potrivit dispoziţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ.
În aceste condiţii nu se poate susţine că este nulă dovada de comunicare a hotărârii.
Faţă de data acestei comunicări, 11 decembrie 2003, apelul a fost corect respins ca tardiv întrucât a fost declarat la data de 20 ianuarie 2004, după trecerea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
Nefiind întemeiate criticile formulate de recurentă, recursul acesteia urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC H. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 86 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi .
Obligă recurenta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S.A. SRL Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2256/2005. Comercial → |
|---|
