ICCJ. Decizia nr. 2410/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 11 martie 2003, reclamanta S.I.F. M. SA Bacău a solicitat ca, în contradictoriu cu SC D. SA Galați, să dispună anularea hotărârii din 28 decembrie 2002 a adunării generale extraordinare a acționarilor societății comerciale pârâte.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data menționată, la sediul pârâtei a avut loc adunarea generală a acționarilor, având ca obiect aprobarea divizării societății comerciale.
Textul convocării a fost publicat doar într-un ziar local, contravenindu-se dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea societăților comerciale.
Au fost încălcate și dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul că nu au fost menționate explicit problemele supuse dezbaterii și textul integral al propunerii de modificare a actului constitutiv.
Totodată, au fost încălcate dispozițiile art. 237 din același act normativ, constând în aceea că proiectul de divizare nu a fost depus la oficiul registrului comerțului și nu a fost publicat în M. Of. al României, partea a IV-a.
Hotărârea de divizare a fost adoptată numai cu votul acționarului majoritar, contrar dispozițiilor art. 236 din legea societăților comerciale.
Cu ocazia adunării menționate, în aceeași modalitate, acționarul majoritar a hotărât cesionarea acțiunilor deținute la societatea comercială pârâtă.
în fine, deși a solicitat prezentarea unor rapoarte detaliate, anterior datei adunării generale, informațiile solicitate nu i-au fost prezentate de către pârâtă.
Prin sentința nr. 2506 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Galați, secția comercială a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, potrivit probatoriului administrat, publicarea convocării în M. Of. și în două ziare, aprobarea de principiu a proiectului de divizare și publicarea acestuia, precum și a actului adițional la actul constitutiv în M. Of. Drept urmare, dispozițiile art. 117 din Legea nrr.31/1990 republicată, se constată a fi fost respectate.
Nici cerințele art. 236 și art. 237 din legea societăților comerciale nu au fost nesocotite, atâta timp cât proiectul de divizare a fost depus la oficiul registrului comerțului și publicat în M. Of. al României, partea a IV-a. Proiectul de divizare a făcut obiectul actului adițional vizat de judecătorul delegat, care a dispus înscrierea respectivei mențiuni.
Cu referire la creanța invocată de reclamantă, s-a reținut, în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile, că aceasta nu a avut calitatea de creditoare.
în fine, reclamanta a avut cunoștință de rapoartele administratorului și cenzorilor, documentația fiind pusă la dispoziția acționarilor interesați, la sediul societății pârâte.
împotriva hotărârii primei instanțe reclamanta a declarat apel, reiterând motivele cererii în anulare.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 45/ A din 24 martie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
în motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a apreciat că, în raport de probatoriul administrat, adunarea generală extraordinară s-a desfășurat cu respectarea legii, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, așa încât sentința atacată se constată a fi temeinică și legală.
împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta, declarând recurs, nu formulează critici privitoare la hotărârea atacată, susceptibilă a fi încadrate în cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci reia motivele cererii în anularea hotărârii adunării generale, reiterate în apel.
Ori, în raport de dispozițiile legii procesual civile, recursul este o cale extraordinară de atac nondevolutivă, inapt a provoca rejudecarea în fond a cauzei, controlul judiciar fiind limitat la examinarea legalității hotărârii atacate, în raport de motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocate de parte sau a criticilor susceptibile a fi încadrate în unul din aceste cazuri.
în fine, nulitatea actului juridic, fie absolută fie relativă, ca sancțiune civilă, poate fi invocată și duce la desființarea acestuia, în măsura în care se invocă și probează încheierea lui cu încălcarea cerințelor legale.
Ori, probatoriul administrat în cauză susține concluzia la care au ajuns ambele instanțe, în sensul adoptării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor cu respectarea cerințelor legii societăților comerciale.
Ca atare, în mod legal prima instanță a respins cererea.
Respingând apelul declarat de reclamantă și menținând hotărârea temeinică și legală a instanței de fond, instanța de control judiciar a pronunțat o decizie nesupusă nici unuia din cazurile de reformare, prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2411/2005. Comercial → |
|---|
