ICCJ. Decizia nr. 2481/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2481/2005
Dosar nr. 10847/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2003 reclamanta S.I.F. M. SA a chemat în judecată pârâta SC C.C. SA, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.A. SC C.C. SA din data de 16 martie 2003.
În motivarea cererii reclamanta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, precum şi ale OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 3072 din 3 martie 2004 a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 134 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, în sensul de a derula oferta publică pentru poziţia de control de acţionar semnificativ, situaţie în care în mod corect s-a permis participarea la A.G.A. doar cu numărul de acţiuni de 2443, restul fiind suspendate.
De asemenea s-a motivat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, întrucât la punctul „diverse" nu au fost dezbătute probleme legate de modificarea actului constitutiv sau propuneri care să afecteze bunul mers al societăţii.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul în care au fost interpretate dispoziţiile legale în materie, respectiv Legea nr. 31/1990 şi OG nr. 28/2002.
Prin încheierea şedinţei publice din 19 octombrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, la cererea intimatei a dispus suspendarea judecării apelului apreciind că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta-apelantă criticile vizând aspecte de nelegalitate, fără a fi indicat temeiul legal în conformitate cu art. 304 C. proc. civ.
Se susţine pe de o parte că încheierea nu a fost motivată, iar pe de altă parte se arată că faptele pentru care s-a început urmărirea penală împotriva unor persoane fizice în dosarul penal, nu au legătură cu adunarea generală a acţionarilor din data de 15 martie 2003 şi privesc fapte personale, fără legătură cu drepturile de acţionar ale S.I.F. M., în cadrul SC C.C. SA.
De asemenea recurenta susţine că nu pot constitui temei legal pentru suspendarea cauzei până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a procesului penal, faptele pentru care s-a început urmărirea împotriva reprezentantului legal al asociaţii, acestea fiind ulterioare ţinerii A.G.A. din 15 martie 2003.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 244 pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Din economia textului precizat rezultă că această dispoziţie are caracter superlativ şi se au în vedere fapte care ar avea înrâurire directă asupra acţiunii pedinte, iar nu şi atunci când se prezintă simple ipoteze sau se fac afirmaţii neprecise.
În speţă nu se poate reţine critica potrivit căreia începerea urmăririi penale împotriva reprezentantului recurentei s-a făcut pentru fapte ce nu au legătură cu A.G.A. din 15 martie 2003, întrucât acţiunea reclamantei a fost formulată în considerarea poziţiei sale de acţionar majoritar absolut în cadrul intimatei SC C.C. SA.
Ori, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, această poziţie a fost dobândită prin actul de cesiune încheiat cu fostul F.P.S., care i-a cesionat un pachet de 70% din acţiunile SC C.C. SA înaintea acestei cesiuni apelanta deţinând un pachet de 6,46% din acţiuni.
Urmare semnării actului de cesiune, s-a dispus începerea urmăririi penale şi a fost întocmit rechizitoriul pentru trimiterea în judecată a semnatarilor persoanelor răspunzătoare pentru încheierea actului respectiv.
De soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul penal atârnă în tot soluţionarea pricinii comerciale de faţă, în sensul că, dacă instanţa penală va stabili că actul de cesiune este rezultatul unor infracţiuni, va admite cererea de anulare a acestuia, iar consecinţa juridică a acestei anulări va fi aceea că recurenta îşi va pierde cu caracter retroactiv calitatea de acţionar majoritar absolut în considerarea căreia a formulat cererea de chemare în judecată şi căile de atac.
De reţinut că nu are relevanţă dacă faptele pentru care a început urmărirea penală este anterioară sau ulterioară, dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., nefăcând nici o distincţie în acest sens.
Nu se poate reţine nici critica privind lipsa considerentelor încheierii, întrucât s-a precizat că faţă de cererea formulată de intimată sunt întrunite dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Faţă de obiectul judecăţii penale ce formează obiectul dosarului penal nr. 4026/2002 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv legalitatea modului de dobândire a poziţiilor de control, majoritară şi majoritară absolută în adunarea generală prin intermediul actului de cesiune încheiat între F.P.S. şi S.I.F. M. SA rezultă că suspendarea pricinii a fost luată în mod legal, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
În considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bucureşti, împotriva încheierii din 19 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 726/2004, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 30.000.000 lei cu titlu de onorariu avocat, intimatei pârâte.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2476/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2488/2005. Comercial → |
|---|
