ICCJ. Decizia nr. 2499/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2499/2005
Dosar nr. 9412/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 martie 2003, reclamanta F.S.R. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Zărneşti, pentru a fi obligată la plata chiriei restante pentru perioada mai 2002 – ianuarie 2003, respectiv suma de 44.087.083 lei plus 12.926.940 lei penalităţi de întârziere. Totodată, a solicitat să se constate rezilierea de drept a contractului şi să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Râşnov.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere pentru spaţiul comercial în litigiu, dar, deşi închirierea s-a făcut pe termen de 3 ani, chiria s-a plătit numai pe 2 luni.
Prin sentinţa civilă nr. 4268/ S din 3 noiembrie 2003, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada preluării spaţiului şi nu a asigurat o folosinţă utilă şi liniştită a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel societatea reclamantă, iar prin Decizia nr. 98/ Ap din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă şi a respins apelul reclamantei.
Cu actul înregistrat la 1 iulie 2004 SC F.S.R. a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând următoarele:
- în mod greşit s-a reţinut de instanţe faptul că nu s-a pus la dispoziţie spaţiul comercial, atâta timp cât pârâta l-a folosit şi a plătit chiria parţial;
- în sprijinul motivului de recurs invocat, societatea reclamantă a arătat că şi în ipoteza în care nu există un contract de închiriere în formă scrisă, folosirea spaţiului comercial de către pârâtă şi plata parţială a chiriei denotă că între părţi au existat raporturi contractuale comerciale;
- instanţele au pronunţat hotărâri netemeinice deoarece s-a acceptat ca pârâta să folosească spaţiul fără să achite chiria datorată şi invocând un contract încheiat cu un terţ neproprietar.
Recursul reclamantei este fondat.
Din actele dosarului rezultă că între părţi s-a încheiat contractul prin care F.S.R., în calitate de locator a închiriat pârâtei SC C. SRL Zărneşti, spaţiul comercial situat în oraşul Râşnov, pe termen de 3 ani, pentru o chirie de un dolar S.U.A. /mp /lună, plătibili în lei până în ziua de 28 a fiecărei luni.
Susţinând că pârâta nu a achitat chiria decât timp de 2 luni, reclamanta a invocat clauza 7 din contract şi a solicitat instanţei de judecată să constate că a intervenit rezilierea de drept a contractului de locaţiune şi să dispună evacuarea pârâtei.
Instanţele au reţinut că pretenţiile reclamantei nu sunt întemeiate, deoarece aceasta nu a dovedit predarea spaţiului cu procesul-verbal, prima critică a recurentei vizând această împrejurare.
Într-adevăr, dacă încheierea procesului verbal de predare a spaţiului ar fi fost esenţială în stabilirea raportului juridic de locaţiune, pârâta n-ar fi putut ocupa spaţiul comercial în lipsa acestui act şi nici nu ar fi achitat vreo sumă de bani cu titlu de chirie.
În realitate, pârâta-intimată a ocupat spaţiul comercial încă din 6 noiembrie 2000, aşa cum a confirmat prin răspunsul la interogatoriul ce i s-a luat la instanţa de fond, magazinul fiind utilizat în permanenţă de pârâtă care, în aceste condiţii avea obligaţia achitării chiriei conform contractului.
Argumentul instanţei de apel potrivit căruia pârâta a fost derutată de disputa dintre diverse persoane juridice cu privire la proprietatea asupra spaţiului în discuţie nu poate fi primit deoarece, existând un contract comercial în derulare, locatarul avea obligaţia de a plăti chiria datorată.
De altfel, aşa cum a precizat recurenta, problema dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial a fost elucidată prin soluţia pronunţată în alt dosar în prezent proprietar şi deţinător al spaţiului fiind un terţ cu care pârâta a încheiat un alt contract (aşa cum a arătat chiar reprezentantul intimatei la termenul de judecată din 18 martie 2005).
Ca atare, fiind dovedită nerespectarea obligaţiei ce revenea pârâtei prin contractul de închiriere, va fi admis recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., iar Decizia curţii de apel va fi modificată în sensul că va fi admis apelul reclamantei şi va fi schimbată în totalitate sentinţa instanţei de fond cu obligarea pârâtei SC C. SRL Zărneşti la plata contravalorii în lei a chiriei totalizând 1341,46 dolari S.U.A., plus 12.926.940 lei penalităţi de întârziere la plată.
În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., pârâta intimată va achita şi suma de 8.756.072 lei cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.S.R. SA Râşnov, împotriva deciziei nr. 98/ Ap din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pe care o modifică, în sensul că admite apelul reclamantei, împotriva sentinţei nr. 4268/ S din 3 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care o schimbă în totalitate, şi, în fond, obligă pârâta SC C. SRL Zărneşti la plata sumei de 1341,46 dolari S.U.A., contravaloare chirie pe lunile mai 2002 – ianuarie 2003 (ce vor fi calculate la cursul leu /dolar de la data executării), plus 12.926.940 lei penalităţi de întârziere, cu 8.756.072 lei cheltuieli de judecată, la toate instanţele.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2504/2005. Comercial → |
|---|
