ICCJ. Decizia nr. 2465/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2465/2005
Dosar nr. 9598/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 iunie 2003, reclamanta SC A. SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul M.B. prin P.G. să se constate încetarea asocierii născute în baza contractelor nr. 88/1994, 11, 12 şi 13/1995, modificate prin acte adiţionale, care au avut ca obiect terminarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi punerea în funcţiune a mai multor blocuri situate în sectorul 3 având destinaţia de locuinţe, în scopul valorificării lor în comun prin vânzare sau închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 1333 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a admis acţiunea constatând încetată asocierea părţilor, născută în baza contractelor de asociere nr. 88/1994, 11/1995, 12/1995, 13/1995 şi a actelor adiţionale subsecvente.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că asocierea părţilor a avut ca obiect construirea şi punerea în funcţiune a unor ansambluri de locuinţe, durata asocierii, după cum rezultă din clauzele contractuale, fiind pe toată durata perioadei existenţei construcţiei.
În cazul primului contract de asociere, reclamanta a făcut dovada că s-a realizat ieşirea din indiviziune asupra cotelor de asociere, acestea revenind în totalitate în proprietatea reclamantei, aceasta având ca rezultat transmiterea obligaţiei de plată a taxei de concesiune în sarcina dobânditorilor, cărora le-au fost înstrăinate apartamentele.
De asemenea, s-a reţinut că dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., sunt aplicabile în speţă având în vedere că s-a solicitat constatarea încetării raporturilor contractuale dintre părţi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, iar în subsidiar, respingerea acţiunii, ca nefondată, apreciind că asocierea este menţinută în continuare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile 1333/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Acţiunea reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., are ca scop constatarea încetării raporturilor juridice dintre părţi, fiind introdusă pentru clarificarea acestor raporturi pe cale judecătorească.
Pe fondul apelului, curtea de apel a reţinut că în ceea ce priveşte contractul nr. 88/1994 acesta a încetat întrucât existenţa acestuia era legată de existenţa obiectului asocierii, iar acesta nu mai subzistă, în condiţiile în care reclamanta a dobândit 100% din suprafaţa utilă prin transmiterea de către pârât a cotei sale, cu obligaţia plăţii taxei de concesiune.
Reclamanta a vândut unor terţi, persoane fizice apartamentele, iar odată cu dreptul de proprietate asupra construcţiilor, proprietarul dobândeşte şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului.
Cât priveşte contractul 11/1995, curtea a apreciat că asocierea părţilor a încetat, conform art. 3.4 din contract, prin răscumpărarea de către SC A. SA a celeilalte cote indivize, conform actelor adiţionale 2 şi 3 la acest contract.
Referitor la contractele de asociere nr. 12/1995 şi nr. 13/1995, Curtea a constatat că acestea au încetat printr-una din modalităţile convenite în art. 8 din contracte şi anume prin desfiinţarea obiectului şi desăvârşirea afacerii ce s-a finalizat prin împărţirea apartamentelor între părţi, corespunzător cu cota de asociere pe care a avut-o fiecare.
Şi în cazul acestor trei contracte, conform art. 34 şi art. 35 din Legea 50/1991, de la momentul înstrăinării construcţiilor, concesiunea urmează pe noii proprietari, cărora le revine obligaţia plăţii taxelor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâtul M.B. prin P.G.
În principal, recurentul a reiterat excepţia inadmisibilităţii acţiunii intimatei, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., care are ca obiect constatarea unei situaţii de fapt şi nu a unei situaţii de drept.
În subsidiar, pe fondul cauzei se arată că în raport de clauzele contractuale care prevăd că asocierea dintre părţi este pe toată durata existenţei construcţiei, asocierea este menţinută, chiar dacă reclamanta a vândut apartamentele către persoane fizice.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului şi pe fond, respingerea acţiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând Decizia atacată prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârea instanţei de apel fiind pronunţată cu respectarea legii.
Astfel, în mod corect s-a stabilit în cauză că acţiunea formulată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., oricine are interes se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar în cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acţiune nu poate fi primită.
Rezultă că acţiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport cu acţiunea de drept comun, care rămâne acţiunea pentru realizarea dreptului.
Revenind la cauză, se constată că reclamantul a formulat o acţiune în constatare declaratorie, prin care a solicitat instanţei să se pronunţe dacă raportul juridic mai există sau nu, fiind introdusă pentru clarificarea acestor raporturi juridice.
Instanţa de apel a reţinut corect că cererea în constatare a încetării asocierii născute în baza contractelor de asociere şi stingerea raporturilor juridice private, este admisibilă, reclamanta neavând la dispoziţie nici un mijloc procedural de realizare a dreptului.
Şi pe fondul cauzei recursul formulat de pârât este nefondat, în mod corect instanţa de apel reţinând că asocierea „pe toată durata construcţiei" nu poate subzista în orice condiţii, atât timp cât scopul asocierii (desfăşurarea în comun a unei activităţi) a fost îndeplinit, afacerea a fost desăvârşită, iar obiectul desfiinţat).
Asocierea a încetat întrucât a încetat activitatea în comun, asociaţii împărţind averea societăţii.
Potrivit art. 251 şi 252 C. com., asocierea în participaţiune este o formă improprie de societate, care presupune o activitate în comun şi o contribuţie specificată la realizarea acesteia.
În momentul încetării acestor elemente care caracterizează asocierea în participaţiune, încetează şi contractul, întrucât a încetat şi scopul lui.
Răscumpărarea cotelor indivize aparţinând pârâtului şi împărţirea apartamentelor realizate în asociere sunt în fapt şi în drept un efect al încetării asocierii, asociaţii manifestându-şi voinţa în sensul de a nu mai continua afacerea, conform art. 1523 C. civ.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de M.B. prin P.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 242 din 26 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 633/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2468/2005. Comercial → |
|---|
