ICCJ. Decizia nr. 2498/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2498/2005
Dosar nr. 9199/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 august 2003, reclamanta O.M., a chemat în judecată pe pârâţii SC E.J. SRL Piteşti şi D.C., pentru a se dispune dizolvarea societăţii ca urmare a retragerii sale şi numirea unui lichidator care să aducă la îndeplinire această măsură.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că, împreună cu pârâtul D.C. a înfiinţat SC E.J. SRL Piteşti, cu o cotă egală de participare, ambii asociaţi fiind administratori ai societăţii, dar în ultima perioadă pârâtul i-a interzis accesul în sediu precum şi la documentele financiar-contabile, totul fiind utilizat în folosul exclusiv al acestuia.
La data de 3 octombrie 2000 pârâtul D.C. a formulat cerere reconvenţională solicitând excluderea reclamantei din societatea comercială, cu motivarea că aceasta a comis fraudă în dauna societăţii, a folosit exclusiv autoturismul proprietatea societăţii comerciale, precum şi un spaţiu de 30 mp pentru care nu a achitat vreo chirie.
Prin sentinţa comercială nr. 339/ C din 12 martie 2004, Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei precum şi cererea reconvenţională formulată de pârât cu motivarea că părţile nu au făcut dovezi din care să rezulte existenţa condiţiilor prevăzute de art. 221 şi respectiv 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta O.M. cât şi pârâtul D.C., iar prin Decizia nr. 172/A/C din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtului D.C., a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul admiterii cererii reconvenţionale formulată de pârât şi excluderii reclamantei O.M. din societatea comercială, încuviinţând continuarea societăţii cu asociat unic în persoana pârâtului-apelant care dobândeşte astfel o cotă de 100% din capitalul social.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata apelului.
Cu actul înregistrat la 24 iunie 2004, reclamanta O.M. a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând nelegalitatea acesteia, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta a susţinut că textul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, se referă la excluderea asociatului care comite o fraudă urmată de înregistrarea unei pagube în patrimoniul societăţii, ceea ce nu a fost cazul în speţă;
- sub aspectul pretinsei pagube reclamanta a arătat că societatea comercială nu are datorii faţă de buget sau alţi creditori şi nu s-au administrat probe care să verifice activitatea sa financiar-contabilă;
- cu privire la autoturismul proprietatea societăţii comerciale, recurenta a arătat că, deşi se află în posesia sa, acesta a fost utilizat în folosul societăţii şi oricum, aceasta nu a condus la prejudicierea societăţii pârâte şi nu i s-a solicitat restituirea bunului respectiv;
- cu privire la sumele de bani retrase din contul societăţii, recurenta a arătat că acest lucru l-a făcut în virtutea calităţii sale de administrator al societăţii, fiind vorba de sume care i se cuveneau.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că atât reclamanta cât şi pârâtul au urmărit să pună capăt asocierii lor, recurenta prin retragerea sa şi dizolvarea SC E.J. SRL Piteşti, iar intimatul prin cererea de excludere din societate a reclamantei.
Cu privire la cererea reclamantei, aceasta a fost respinsă de tribunal, iar O.M. a renunţat la judecata apelului, situaţie în care, curtea de apel a fost chemată să se pronunţe numai asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată şi republicată.
Prima critică formulată de recurentă se referă la împrejurarea că în cauză nu s-au făcut dovezi că reclamanta ar fi comis o fraudă urmată de înregistrarea unei pagube în patrimoniul societăţii pentru a se justifica excluderea sa din societate.
În realitate, în dosarul de faţă s-au administrat probe cu interogatorii, acte şi martori din care a rezultat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau şi a abuzat de drepturile conferite de calitatea de asociat.
Astfel, cu ocazia judecării în fond a litigiului s-a luat reclamantei un interogatoriu prin care aceasta a confirmat încasarea sumei de 200 milioane lei din contul societăţii, sumă pe care a depus-o într-un cont personal deşi cunoştea că acestea reprezintă dividende cuvenite ambilor asociaţi.
Pe de altă parte, reclamanta a recunoscut, iar martorii audiaţi au relatat că de mai multă vreme reclamanta a folosit în scop personal, şi foloseşte în continuare, autoturismul aparţinând societăţii intimate, ceea ce denotă că în mod justificat curtea de apel a reţinut săvârşirea de către O.M. a unor fapte păgubitoare pentru societate, în sensul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanţă susţinerea recurentei potrivit căreia societatea nu are datorii la buget sau faţă de alţi creditori, esenţial în cauză fiind modul în care asociatul şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit statutului şi contractului de societate.
Recurenta a mai susţinut că a folosit autoturismul în interesul societăţii dar nici această susţinere nu poate fi reţinută atâta timp cât martorii audiaţi (ex. C.E.D., dosarul de fond) au arătat că din luna iunie 2003, reclamanta a plecat din societate cu autoturismul şi de atunci n-a mai desfăşurat vreo activitate.
În fine, ultima critică se referă la modul în care curtea de apel a interpretat probele administrate, recurenta susţinând că retragerea sumelor de bani din contul societăţii s-a făcut în virtutea calităţii sale de administratori, fiind vorba de sume ce i se cuveneau.
Şi sub acest aspect curtea de apel a pronunţat o hotărâre temeinică întrucât reclamanta a încasat atât suma ce i se cuvenea cât şi cea aparţinând pârâtului, fiind depusă într-un cont personal, împrejurări recunoscute de recurenta-reclamantă la interogatoriul luat la fond.
Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta O.M., împotriva deciziei nr. 172/A/C din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2488/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2499/2005. Comercial → |
|---|
