ICCJ. Decizia nr. 2484/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2484/2005
Dosar nr. 10876/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2249 din 1 octombrie 2003, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei S.I.F. M. SA, invocată de pârâta SC G. SA Târnăveni, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA şi a anulat hotărârile nr. 1-6 ale A.G.A. pârâtei SC G. SA din 31 martie 2005, publicate în M. Of. al României nr. 1058 din 6 mai 2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că potrivit contractului de administrare de investiţii încheiat între S.I.F. M. SA şi S.M.I. SA, S.M.I. SA este îndreptăţită să reprezinte legal S.I.F. M. SA, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, de astfel şi OG nr. 26/2002 aprobată prin Legea 513/2002, recunoscând dreptul de reprezentare în justiţie a societăţilor de administrare a investiţiilor.
Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut că reclamantul are calitatea de acţionar la SC G. SA Târnăveni, deţinând acţiuni cu o pondere de 13,717% din capitalul social însă la A.G.O.A. din 31 martie 2003 nu i s-a recunoscut mandatul de reprezentare, astfel că reclamantul nu şi-a putut exercita dreptul la vot cu privire la ordinea de zi a adunării.
Tribunalul a mai argumentat că potrivit art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu se cere existenţa unei procuri autentice pentru reprezentarea acţionarului în adunarea generală, fiind suficientă o procură scrisă, precum şi că reprezentantul legal al unei persoane juridice poate delega atribuţiile sale de reprezentare în cadrul adunării, prin urmare, în speţă a fost încălcat dreptul de a vota al reclamantului prin D.M., împuternicit legal potrivit mandatului nr. 721 din 20 martie 2003.
Ca atare, hotărârile adunării generale luate prin excluderea de la vot a acţionarilor cu acest drept sunt lovite de nulitate absolută, fiind încălcate norme de ordine publică.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a formulat calea de atac a recursului, calificată ca apel prin încheierea nr. 1229 din 7 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Soluţionând apelul declarat de pârâta SC G. SA prin administrator SC M.A. SRL, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 143/ A din 21 septembrie 1994, a respins apelul ca nefondat.
În considerentele acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că nu se contestă de către apelanta pârâtă faptul că S.M.I. SA are calitatea de administrator al S.I.F. M. SA şi că în această calitate o poate reprezenta în adunările generale la societăţile comerciale unde este acţionar.
Pornind de la acest aspect recunoscut de pârâtă instanţa de apel a analizat doar valabilitatea mandatului emis pe numele domnului D.M. (act aflat la dosar fond), constatând că acesta a fost emis de SC S.M.I. SA de administrare a S.I.F. M., societate care este mandatară în baza contractului de mandat depus la dosar fond, fiind vorba practic de un mandat în scopul administrării profitului de active financiare al mandantei şi exercitarea oricăror activităţi auxiliare şi adiacente scopului propus.
Astfel, cât timp dl. D.M. este recunoscut ca reprezentant legal al S.M.I. SA, având mandat acordat de directorul general al S.M.I. SA, care avea dreptul să-şi delege atribuţiile de reprezentare, soluţia instanţei de fond a fost validată de instanţa de control judiciar în întregul său. Încălcându-se dreptul mandatarului legal de a-şi exercita dreptul la vot, corect a procedat instanţa de fond, anulând hotărârile adunării generale din 31 martie 2003, s-a conchis prin Decizia curţii de apel.
La data de 10 noiembrie 2004, pârâta SC G. SA Târnăveni prin administrator SC M.A. SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile formulate vizează pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta dezvoltând motivele, după cum urmează:
Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile cuprinse în art. 124 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 71 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Potrivit interpretării susţinute de recurenta pârâtă, a prevederilor acestor articole, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că mandatul 721 din 20 martie 2003 emis pe numele D.M. şi este valabil, întrucât Preşedintele – Director General al S.M.I. SA nu a indicat în acest mandat calitatea d-lui D.M., precum şi că menţiunea „emiterea mandatului s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 republicată" presupune că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea pot transmite acest drept dacă această facultate li s-a acordat în mod expres, respectiv fie prin actul de constituire, fie printr-o hotărâre a adunării generale, ceea ce în speţă nu se regăseşte în termenii mandatului şi nici nu s-au făcut dovezi în acest sens.
Recurenta a subliniat că singurul reprezentant legal al S.M.I. este preşedintele-director general, care avea dreptul să-şi delege atribuţiile de reprezentare, dar numai în condiţiile art. 71 alin. (1) din Legea 31/1990, astfel că lipsa menţiunii calităţii d-lui D.M. cât şi lipsa delegării de reprezentare exprese a administratorului în modalităţile mai sus arătate, conduc la concluzia existenţei unui mandat nevalabil de reprezentare în adunarea generală a d-lui D.M., împrejurare faţă de care se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul desfiinţării sentinţei instanţei de fond, cu respingerea ca nefondată a cererii reclamantei de anulare a hotărârilor adunării generale din 31 martie 2003.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit contractului de administrare investiţii aflat la dosar fond, S.M.I. SA are calitatea de administrator al S.I.F. M. şi că această calitate o poate reprezenta în adunările generale ale societăţii comerciale în care este acţionar, fapt necontestat de pârâtă.
Mandatul emis pe numele D.M. este acordat de societatea de administrare a S.I.F. M. prin persoana preşedintelui – director general, neavând cum fi contestat de către pârâtă, câtă vreme administratorul însuşi face delegarea de reprezentare, în condiţiile legii şi care nici nu are cum să fie la rândul său reprezentat printr-un alt acţionar, cum greşit susţine recurenta.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că pârâta a interpretat în mod eronat prevederile art. 124 alin. (1) din Legea 31/1990, în raport de situaţia de excepţie în cauză şi în raport de prevederile exprese ale OUG nr. 26/2002 modificată şi aprobată prin Legea 513/2002, în condiţiile unui contract de administrare.
În speţă nu poate fi vorba de o procură dată de un acţionar altei persoane care trebuie să fie acţionar ci de un mandat de reprezentare a unei persoane juridice care are ca obiect de activitate tocmai administrarea investiţiilor. De altfel există şi stipulată în art. 3 pct. 7 din OUG nr. 26/2002 prevedea că societatea de administrare nu poate delega unui terţ nici una din responsabilităţile sale, cu excepţiile prevăzute de lege.
Ca atare, Curtea constată că motivul de modificare invocat de recurentă, în temeiul art. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primit, astfel că potrivit art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SA Târnăveni, prin administrator SC M.A. SRL, împotriva deciziei nr. 143/ A din 21 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2503/2005. Comercial → |
|---|
