ICCJ. Decizia nr. 2506/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2506/2005
Dosar nr. 8549/2004
Şedinţa de la 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 16541 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantele SC R. SA Bucureşti şi A.R.P. Bucureşti în contradictoriu cu A.P.A.P.S. Bucureşti şi a obligat pârâta către reclamante la plata sumelor de 592.092.000 lei, reprezentând 60 % din ratele achitate în perioada 15 august 2002 – 17 iulie 2003, în baza contractului de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 572/1994, încheiat între părţi, 22.535.876 lei, reprezentând diferenţă rezultată din reactualizarea debitului până la 30 iunie 2003, în raport cu rata inflaţiei şi 66.049.366 lei, reprezentând dobândă legală aferentă debitului de 592.092.000 lei, calculată până la 1 august 2003.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, care prin Decizia nr. 138 din 16 aprilie 2004 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Ambele instanţe au reţinut că SC R. SA Bucureşti s-a privatizat în baza Legilor nr. 58/1999 şi nr. 77/1994, încheind cu fostul F.P.S. contract, în care la art. 4 modificat prin actul adiţional din 19 noiembrie 1994, s-a prevăzut că 20 % din preţ, adică 749.000.000 lei va fi plătit până la 10 decembrie 1994, iar diferenţa de 2.996.000.000 lei (80%) în 19 rate eşalonate până la 1 martie 2005.
Reclamanta a plătit pârâtei suma de 986.820.000 lei, în perioada 15 august 2002 – 17 iulie 2003, reprezentând contravaloarea ratelor nr. 14 – 19, prin art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 55/1995, s-a stabilit că din sumele cuvenite F.P.S. pentru acţiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţii comerciale privatizate cotă de până la 60% şi că aceste prevederi se aplică şi societăţilor comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, dar numai pentru ratele care deveneau exigibile după data de 15 iunie 1995.
Ulterior, la 6 octombrie 1997 a intrat în vigoare OUG nr. 59/1997, prin care s-a abrogat art. 8 din Legea nr. 55/1995 la 29 decembrie 1997 a intrat în vigoare OUG nr. 88/1997, care a abrogat în mod expres atât Legea nr. 58/1991, Legea nr. 77/1994, cât şi Legea nr. 55/1995, cu modificările şi completările ulterioare dar prin art. 36 alin. (2) a dispus că sumele care se lasă gratuit la dispoziţia societăţilor comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995 se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acelei ordonanţe de urgenţă.
În aceste condiţii, reclamanta achitând în perioada 15 august 2002 – 17 iulie 2003, suma de 986.820.000 lei, cu titlu de rate, rate ce deveneau scadente, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995 (19 iunie 1999) în baza contractului de vânzare - cumpărare acţiuni încheiat la 20 octombrie 1994, deci anterior intrării în vigoare a OUG nr. 88/1997, acţiunea formulată în raport şi de dispoziţiile art. 43 C. com. şi art. 1084 C. civ., apare ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs arătând că este nelegală, deoarece atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au acordat caracter retroactiv Legii nr. 55/1995, adică pentru contractele încheiate anterior datei de 19 iunie 1995, deoarece facilităţile privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziţia societăţilor privatizate se aplică numai pentru contractele de vânzare - cumpărare acţiuni, încheiate anterior datei de 19 iunie 1995.
Recursul declarat de pârâtă este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa nr. 13676 din 11 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de SC R. SA şi A.R.P. Bucureşti şi a obligat pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti să plătească reclamantelor suma de 848.604.546 lei, reprezentând debit reactualizat pentru perioada 10 octombrie 1999 – 1 martie 2002 şi 297.190.302 lei, reprezentând dobândă comercială.
A reţinut că SC R. SA s-a privatizat în baza Legilor nr. 58/1991 şi nr. 77/1994, încheind cu F.P.S. contract, în care la art. 4 s-a prevăzut că 20 % din preţul acţiunilor cumpărate se plăteşte până la 30 decembrie 1994 şi restul de 80 % va fi plătit în 19 rate semestriale până în 2005, cu o perioadă de graţie de un an. A mai reţinut că prin art. 8 din Legea nr. 55/1995 s-a instituit facilitatea restituirii de 60 % din preţul de vânzare al acţiunilor dar numai pentru ratele devenite exigibile după data intrării în vigoare a legii şi că acest articol a fost abrogat prin OUG nr. 59/1997 dar nu şi OUG nr. 37/1997, care a produs efecte juridice până la 11 iunie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 282/2001 sens în care art. 36 din HG nr. 450/1999, prevede că sistemul de facilitate se aplică numai contractelor încheiate până la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 88/1997.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 565 din 4 aprilie 2003 a respins recursul declarat de pârâtă, confirmând interpretarea dată de instanţa de fond actelor normative incidente în succesiunea lor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2373 din 23 iunie 2004 a admis recursul în anulare declarat de P.G., a anulat Decizia atacată, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. şi a schimbat în tot sentinţa recurată, respingând acţiunea reclamantelor SC R. SA Bucureşti şi A.R.P. Bucureşti.
A reţinut că numai contractele încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995 fac obiectul facilităţii instituită de acest act normativ prin art. 8, care a fost abrogat prin OUG nr. 59/1997. Pentru că reclamanta a încheiat contractul cu F.P.S. la 20 octombrie 1994, iar dispoziţia cu privire la aplicabilitatea facilităţii şi asupra ratei devenită exigibilă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, la contractele încheiate anterior acestei date a fost abrogată şi nu se regăseşte în normele tranzitorii conţinute de art. 4 din OUG nr. 59/1997 şi art. 36 din OUG nr. 88/1998, Înalta Curte a constatat că instanţele cu încălcarea esenţială a legii au soluţionat greşit cauza pe fond.
Din cele mai sus expuse rezultă că între cele două pricini există triplă identitate de obiect, cauză şi părţi care au aceeaşi calitate.
Astfel, reclamantele sunt aceleaşi SC R. SA Bucureşti şi A.R.P., pârâtă este aceiaşi A.V.A.S. şi toate au aceiaşi calitate.
Cât priveşte obiectul, în ambele pricini reclamantele pretind 60 % din preţul ratelor achitate şi dobânzi comerciale, este adevărat că pentru perioade de timp diferite, iar cauza este identică ambele cereri de chemare în judecată fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 55/1995, HG nr. 100/1996, OUG nr. 37/1997, OUG nr. 59/1997, OUG nr. 88/1997, OUG nr. 15/1997 şi HG nr. 450/1999.
Rezultă aşadar că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat şi drept urmare excepţia de ordine publică invocată din oficiu de instanţa de recurs este întemeiată.
Întrucât un litigiu soluţionat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, Înalta Curte va admite recursul, va modifica Decizia atacată, va admite apelul declarat de pârâtă şi schimbând în tot sentinţa apelată va respinge acţiunea formulată de reclamanţi pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 138 din 16 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia atacată, admite apelul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva sentinţei nr. 1654 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, schimbă în tot sentinţa şi respinge acţiunea reclamanţilor SC R. SA Bucureşti şi A.R.P. Bucureşti, reţinând autoritatea de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2503/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2528/2005. Comercial → |
|---|
