ICCJ. Decizia nr. 2503/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2503/2005

Dosar nr. 6992/2004

Şedinţa de la 12 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 259/2003, reclamanta S.I.F. T. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SA anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte din data de 4 decembrie 2002, referitoare la deschiderea unei reprezentanţe a societăţii în Oradea şi modificarea actului constitutiv, în acest sens şi totodată suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea cauzei.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a participat la A.G.E.A. din 4 decembrie 2002 şi a votat împotriva hotărârii adoptate, deoarece convocarea nu a fost făcută de C.A., iar convocatorul nu a respectat dispoziţiile art. 117 pct. 8 din Legea 31/1990, republicată şi ale art. 107 din OUG nr. 28/2002, în sensul că nu a cuprins textul integral al propunerilor de modificare.

Se mai susţine că pârâta fiind o societate deţinută public, era obligată să înştiinţeze C.N.V.M. şi piaţa reglementată pe care se tranzacţionează valorile mobiliare emise de societate despre modificările propuse.

Tribunalul Oradea, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 6410 din data de 19 septembrie 2003, respinge excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, excepţie invocată de pârâta SC R.E. SA şi pe fond respinge ca nefondată acţiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că acţiunea nu poate fi considerată prematură în măsura în care reclamanta luând cunoştinţă de conţinutul hotărârii a atacat-o, reducând astfel perioada de incertitudine referitoare la soarta hotărârii adunării generale extraordinare din 4 decembrie 2002.

Pe fondul cauzei, prima instanţă constată că convocarea adunării extraordinare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată şi ale art. 12 din actul constitutiv al societăţii, convocatorul fiind publicat în M. Of. partea a IV nr. 2385 din 13 noiembrie 2002 şi totodată s-au transmis înştiinţări către C.N.V.M. şi R.A.S.D.A.Q., privind convocarea adunării.

Referitor la măsura adoptată de adunarea generală, în sensul deschiderii unei reprezentanţe a societăţii la Oradea, instanţa constată că hotărârea este legală în raport de dispoziţiile art. 3 din actul constitutiv al societăţii care permit înfiinţarea de reprezentanţe comerciale în România s-au în străinătate.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 75 pronunţată la data de 8 martie 2004.

Instanţa de apel reţine că, constatările primei instanţe referitoare la convocarea adunării generale extraordinare din data de 4 decembrie 2002 şi la măsura adoptată, sunt corecte, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.

În contra acestei decizii, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.

Recurenta şi-a fundamentat criticile pe două direcţii.

În principal a susţinut că instanţa prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, prin aceea că a soluţionat cauza în şedinţă publică şi nu în C.C., aşa cum impun dispoziţiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În subsidiar, a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a legii susţinând următoarele: convocarea adunării generale de către preşedintele C.A., încalcă dispoziţiile art. 117 din Legea 31/1990 republicată, consecinţa fiind o convocare nelegală; în lipsa studiului de fezabilitate pentru deschiderea reprezentanţei, măsura adoptată este nelegală, deoarece nu s-a făcut dovada necesităţii, oportunităţii şi eficienţei înfiinţării ei.

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2005, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de prematuritate a acţiunii în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 4 decembrie 2002, faţă de împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada publicării hotărârii atacate în M. Of. partea a IV a.

Excepţia invocată este întemeiată.

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990 republicată, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, partea a IV a ..".

Prin urmare, printr-o normă cu caracter imperativ s-a stabilit un moment unit de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 15 zile pentru introducerea acţiunii în anulare şi aceasta pentru raţiuni ce ţin pe de o parte de caracterul social al acţiunii în anulare exercitată exclusiv în folosul societăţii, iar pe de altă parte s-a avut în vedere şi faptul că hotărârile adunării generale a acţionarilor devin executorii numai după publicarea lor în M. Of., partea a IV a.

Aşa fiind, Curtea, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va modifica Decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 6410 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca prematur introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 75/ COM din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, modifică Decizia recurată, admite apelul declarat de reclamantă schimbă în parte sentinţa nr. 6410/ COM din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.I.F. T. SA Braşov ca prematur introdusă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 aprilie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2503/2005. Comercial