ICCJ. Decizia nr. 2483/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2483/2005
Dosar nr. 10873/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2001, reclamanta SC V. SRL Călimăneşti, a chemat în judecată pe pârâţii M.I., C.D., C.I., C.A. şi C.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi la plata sumei de 3.327.131.300 lei, reprezentând despăgubiri pentru împiedicarea finalizării construcţiei spaţiu social al firmei, locuinţei şi spaţiilor de cazare, respectiv lipsirea de folosinţă a terenului pe perioada decembrie 1998-13 noiembrie 2001.
Prin sentinţa 6458 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea precizată de către reclamanta SC V SRL Călimăneşti.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia 286 din 1 iulie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC V. SRL Călimăneşti, împotriva sentinţei 6458/2003 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii M.I., M.V., C.L.C., D.D., C.A., C.M. şi C.B.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că apelanta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a depune în original dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanţa de apel a apreciat că apelanta reclamantă nu a respectat dispoziţiile art. 20 din Legea 146/1997, referitoare la plata anticipată a taxelor judiciare de timbru.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC V. SRL Călimăneşti, susţinând că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 20 din Legea 146/1997.
Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut că a făcut dovada achitării taxei de timbru, dovadă pe care instanţa de apel nu a luat-o în considerare fiind depusă după rămânerea în pronunţare a cauzei.
Se mai arată că instanţa a acordat mai multe termene pentru a se depune documentele de plată în original şi nu pentru a se achita taxa de timbru.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând Decizia pronunţată în cauză prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluţia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Pentru considerentele care vor fi arătate, Înalta Curte constată că Decizia prin care a fost anulat ca netimbrat apelul reclamantei a fost pronunţată cu respectarea art. 20 din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din actul normativ menţionat taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
În alin. (2) se prevede, printre altele că dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Alin. (3) prevede că sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei de plată este anularea acţiunii sau a cererii.
În speţă, în mod corect, instanţa de apel a sancţionat-o pe reclamantă pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru.
Astfel, la termenul din 4 martie 2004, Curtea de Apel a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 54.429.521 lei şi timbru judiciar 50.000 lei.
La termenul din 15 aprilie 2004, reclamanta a depus timbru judiciar şi i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cont corect, pentru termenul din 6 mai 2004, când a solicitat amânarea cauzei pentru a face dovada achitării taxei de timbru.
La următorul termen, 3 iunie 2004, reclamanta a depus copie de pe O.P. din 6 mai 2004, cu care a susţinut că a achitat taxa judiciară de timbru.
La termenul din 1 iulie 2004, reclamanta nu s-a prezentat pentru a se conforma dispoziţiei instanţei de a depune în original dovada achitării taxei de timbru.
În raport de această situaţie şi în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea 146/1997, Curtea de Apel a anulat apelul ca netimbrat.
După cum s-a menţionat, soluţia este legală, instanţa de apel aplicând corect legea, respectiv art. 20 din Legea 146/1997, care sancţionează neîndeplinirea obligaţiei de a timbra cu anularea cererii.
Corectă este soluţia instanţei de apel şi în raport de faptul că deşi reclamanta apelantă a susţinut că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 54.429.500 lei cu O.P. din 6 mai 2004 (a cărei copie a fost depusă şi la dosar), din adresa nr. 981 din 1 iulie 2004, emisă de Primăria Craiova, la cererea reclamantei, şi depusă la dosar după pronunţare, rezultă că s-a achitat cu O.P. din 6 mai 2004, 4.429.500 lei şi cu chitanţa din 1 iulie 2004, 50.000.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru (fapt care rezultă chiar şi din documentele cu conţinut contradictoriu depuse de aceasta la dosar), în cauză s-a aplicat art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Călimăneşti, prin administrator social S.N., împotriva deciziei nr. 286 din 1 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2484/2005. Comercial → |
|---|
