ICCJ. Decizia nr. 2522/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău la 15 martie 2004 reclamanta SC R. SA, direcția de Telecomunicații București, în contradictoriu cu pârâtul P.F.I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.410.900 lei cu titlu de preț și 4.715.070 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată aferente.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 2396 din 10 mai 2004, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, instanța reținând, în esență, temeinicia pretențiilor reclamantei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 715 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P.F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
La termenul din 12 aprilie 2005 înalta Curte a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 2821C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței instanței supreme de soluționare a recursului pe fondul său.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
în speță hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. 58/2003 care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume ca hotărârile date în primă instanță, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV din Codul de procedură civilă: Apelul.
Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs. Aceasta deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de până la 200 milioane lei, iar potrivit normelor citate, hotărârea dată în primă instanță, nu este supusă apelului, în acest caz.
Așa fiind, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a casat decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) a trimis cauza la Tribunalul Buzău pentru soluționarea căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 2821C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2532/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2489/2005. Comercial → |
|---|
