ICCJ. Decizia nr. 2532/2005. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2005)

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 12801 din 13 august 2002, reclamanta SC C. SA Pașcani a solicitat în contradictor cu pârâta SC V. SRL rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 765 din 7 mai 1996, iar în subsidiar evacuarea pârâtei din imobilul obiect al contractului de vânzare - cumpărare, obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000.000 lei cu titlu de daune și obligarea la daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executare.

Tribunalul Iași, prin sentința nr. 1362 din 14 octombrie 2002, a admis acțiunea promovată de reclamantă, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, a obligat pârâta să plătească 250.000.000 lei cu titlu de daune și a dispus evacuarea acesteia din imobil sub sancțiunea plății de 1.000.000 lei daune cominatorii pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea acesteia.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 458 din 12 mai 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței.

Prin decizia nr. 975 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă împotriva deciziei nr. 458/2003 pe care a anulat-o și în rejudecare a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința recurată și a trimis cauza la Judecătoria Pașcani, pentru rejudecare cu legala citare a părților.

Judecătoria Pașcani, prin sentința nr. 663 din 25 martie 2004, a admis în parte acțiunea, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare în speță și evacuarea necondiționată a pârâtei din imobil sub sancțiunea plății de 1.000.000 lei daune cominatorii pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea evacuării, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 250.000.000 lei cu titlu de daune.

în contra acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.

în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 și art. 158 C. proc. civ., Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia 322 din 27 septembrie 2004, a trimis apelurile declarate spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, reținând că sentința este supusă căii de atac a recursului de competența acestuia, recalificând astfel calea de atac.

Astfel investit, Tribunalul Iași, prin decizia nr. 159 din 20 ianuarie 2005, a declarat la rândul său competența de soluționare a căilor de atac la Curtea de Apel Iași și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul la înalta Curte pentru soluționarea lui.

Tribunalul și-a motivat decizia arătând că sentința atacată a fost pronunțată la 25 martie 2004 sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 care a reintrodus apelul în materie comercială, în cauză nefiind aplicabil nici art. 2821C. proc. civ., deoarece Legea nr. 195/2004 care a prevăzut că nu sunt supuse apelului hotărârile în materie comercială date în primă instanță, în litigii de o valoare de până la un miliard de lei nu era încă în vigoare.

Examinând hotărârile de declinare a competenței pronunțate în cauză, înalta Curte constată că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Iași.

în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la 25 martie 2004 sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003 care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.

Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV din codul de procedură civilă: Apelul.

Prin urmare, în cauza de față, Curtea de Apel greșit a făcut aplicarea art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, calificând calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de peste 200 milioane lei și, deci hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, este supusă sistemului de drept comun al căilor de atac: apel și recurs.

Așa a fost, înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași.

← ICCJ. Decizia nr. 2541/2005. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 2522/2005. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2532/2005. Comercial