ICCJ. Decizia nr. 2500/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Direcția Silvică Suceava a solicitat prin acțiunea introdusă la Tribunalul Suceava, obligarea pârâtei SC F. SA Rădăuți la plata sumei de 443.321.856 lei penalități de întârziere în decontarea facturii nr. 5393 din decembrie 2001 emisă pentru plata livrărilor efectuate în baza contractului nr. 13257/2001 Tribunalul Rădăuți, prin sentința nr. 2168 din 14 noiembrie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a respectat prevederile art. 35 alin. (2) din contractul de vânzare - cumpărare în care s-a stipulat obligația de a se percepe cu prioritate penalitățile de întârziere față de valoarea masei lemnoase, precum și obligația, ca lunar, să se facă desocotirea sumelor datorate pe bază de proces verbal de punctaj semnat de ambele părți. în continuare instanța de fond a reținut că reclamanta în calitate de creditor a imputat plata mai întâi asupra prețului fără acordul debitorului.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței pronunțată la data de 24 iunie 2004 prin care a criticat modul de interpretare a art. 35 din contract, pentru faptul că instanța a reținut greșit că obligația de a achita cu prioritate penalitățile îi revenea vânzătoarei și nu pârâtei în calitate de cumpărător. Cu privire la același articol reclamanta a susținut că a avut loc o modificare, întrucât pârâta a solicitat și obținut o eșalonare a plății la care a achiesat și în care se stipula și condiția achitării mai întâi a penalităților de întârziere.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 154 din 24 iunie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata sumei de 443.321.856 lei penalități de întârziere în plată, precum și la 29.891.610 lei cheltuieli de judecată.
în considerentele deciziei, după analiza criticilor formulate de apelantă, Curtea a reținut că pârâta este cea care nu a respectat clauzele contractului de vânzare - cumpărare întrucât a exploatat masă lemnoasă fără să achite prețul și că astfel a încălcat prevederile art. 5, 6 și 7 din contract.
în aceste împrejurări, Curtea a apreciat că penalitățile de întârziere au fost solicitate potrivit clauzei stipulată în art. 35 din contract, și că în cauză nu sunt prevederile art. 1110 C. civ., cum greșit a reținut instanța de fond. Asupra forței majore invocată de pârâtă s-a reținut că nu este aplicabilă, întrucât penalitățile s-au solicitat pentru neplata masei lemnoase exploatate și nu pentru cea rămasă pe picior.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ., pârâta SC F. SA Rădăuți, prin care a invocat motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 alin. (8) și alin. (9) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii promovată de Direcția Silvică Suceava.
Primul motiv vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, art. 304 alin. (8) C. proc. civ., în argumentarea căruia recurenta a susținut că potrivit art. 6 din contract, plata valorii masei lemnoase se face pe baza facturii emisă de ocolul silvic, anterior predării spre exploatare a parchetelor, că Direcția Silvică avea obligația să permită accesul la parchet a cumpărătorului numai după încasarea contravalorii facturii fiscale. Prin urmare, recurenta a considerat că masa lemnoasă ce făcea obiectul facturii nr. 13257/2001, nu era exploatată datorită imposibilității de acces în parcelele forestiere determinată de forța majoră.
Recurenta a considerat că a operat un caz de forța majoră constând în calamități naturale care au făcut imposibilă exploatarea masei lemnoase în lunile noiembrie și decembrie 2001 și că forța majoră, potrivit art. 1083 C. civ. și art. 45 din contract înlătură răspunderea contractuală.
2. Instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii [(art. 304 alin. (10) C. proc. civ.]
în susținerea poziției, SC F. SA a precizat că a obținut o eșalonare a datoriei provenită din contractul nr. 13257/2001, față de care instanța nu s-a pronunțat în motivele de apel. Eșalonarea obținută pentru plata datoriei, a mai susținut recurenta, a condus la modificarea scadenței plății și la imposibilitatea calculării penalităților.
Recurenta a învederat și faptul că R.N.P. a fost de acord cu eșalonarea la plata propusă de SC F. SA, cu condiția achitării majorărilor de întârziere, calculate conform legii, numai că plata majorărilor la care se referă adresa nr. 6835 din 12 decembrie 2001, nu are legătură cu penalitățile contractuale stipulate în art. 35 din contract.
în fine, recurenta a precizat că referirea la majorări are în vedere situația în care se depășesc termenele stabilite prin eșalonare, că numai acest din urmă caz, se poate pune problema calculării majorărilor de întârziere și nicidecum a penalităților contractuale cu atât mai mult cu cât datoria SC F. SA a fost achitată integral potrivit eșalonării, fapt necontestat de apelantă.
Intimata prin întâmpinare și notele scrise a solicitat în principal respingerea recursului, iar în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare și în nici un caz modificarea sentinței pe baza apărărilor care s-au făcut în recurs.
Intimata a reluat susținerile potrivit cărora forța majoră nu este dovedită conform art. 43 - 45 din contract, iar în ce privește modificarea contractului invocată de recurentă, a susținut că nu este dovedită cu un addendum încheiat conform art. 49 din contract.
Asupra plății penalităților intimata a făcut trimitere la art. 35 din contract, prin care s-a stipulat perceperea cu prioritate a penalităților numai că pe documentele de plată recurenta a precizat altă destinație a sumelor achitate care nu putea să fie schimbată de creditor și operate ca fiind plăți în contul penalităților.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată, în adevăr, că apărarea privind eșalonarea datoriei și incidența acesteia asupra penalităților de întârziere în decontare prevăzute de art. 35 din contract, nu a fost examinată de instanța de apel deși această apărare a fost constant invocată.
După cum rezultă din actele dosarului, factura nr. 5393/4 decembrie 2001 emisă la data de 4 decembrie 2001 privește două contracte, iar cererea de eșalonare în care este inclus și contractul nr. 13257/2001 invocat prin acțiune se referă la suma totală de 16.988.979.000 lei fără nici o detaliere pe contracte și sume de plată în raport de graficele de exploatare.
Această problemă nu a fost clarificată în condițiile în care R.N.P. și-a dat acceptul pentru eșalonarea plății sub condiția "plății majorărilor de întârziere calculate conform cu prevederile legale în vigoare", fără nici o referire la penalitățile stabilite contractual conform clauzei prevăzută de art. 35.
Recurenta a susținut în fața instanței de apel că plățile au fost efectuate conform eșalonării, apărare care, de asemenea, nu a fost examinată pentru a se vedea dacă penalitățile de întârziere sunt sau nu datorate, precum și dacă s-au respectat prioritățile convenite prin art. 35 alin. (2) din contract, în efectuarea plăților.
Asupra forței majore, critică ce a fost invocată prin ambele motive de recurs, instanța de apel nu s-a pronunțat în concret prin analiza prevederilor art. 43 - art. 45 din contract și a actelor depuse în dovedirea calamităților.
Curtea a reținut în termeni generali că perioada calamităților se referă la masă lemnoasă exploatată deși problema sumei cuprinsă în factură, în lipsa graficelor de exploatare, nu era clarificată.
Rezultă că în lipsa examinării acestor apărări situația de fapt nu a fost stabilită în conformitate cu actele și lucrările dosarului, astfel că potrivit art. 304 alin. (10), art. 314 și art. 312 alin. (3) recursul se va admite, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și prevederile art. 6 din contract, prin care se stabilește în sarcina vânzătorului obligația de a emite facturile în termenul prevăzut în contract cât și obligația cumpărătorului de a achita anticipat contravaloarea masei lemnoase, obligație care trebuie coroborată cu obligația de a permite accesul conform graficelor de exploatare.
Toate aceste dispoziții pe care de altfel le citează recurenta în primul motiv de recurs au fost examinate pentru a se stabili incidența eșalonărilor la plată, precum și a forței majore asupra aplicării clauzei prevăzută de art. 35 din contract.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 247/2005. Comercial → |
|---|
