ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2545/2005
Dosar nr. 3015/2004
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Maramureş sub nr. 5477/R/2003, SC M.I. SRL a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu SC T. SRL să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 9.434,97 euro, reprezentând manoperă confecţii, la 648 euro penalităţi de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi întârziere până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvenţională SC T. SRL a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 8.950 euro, reprezentând contravaloarea materiei prime şi materialelor pentru 1.727 bucăţi cămăşi executate necorespunzător aflate în posesia acesteia, la plata penalităţilor de întârziere, conform art. 6 din contractul încheiat între părţi, calculate începând cu data de 22 mai 2002 până la plata efectivă a datoriei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 2695 din 20 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 9.434,97 euro, reprezentând contravaloare manoperă.
A admis în parte şi cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta pârâtă la plata sumei de 134.391.000 lei, reprezentând contravaloarea materiei prime.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din actele dosarului că pârâta a achitat doar parţial contravaloarea manoperei datorată reclamantei pentru confecţiile executate, că în contract nu s-au prevăzut penalităţi în sarcina acesteia pentru neexecutarea obligaţiilor.
Cu privire la reconvenţională reţine că, un număr de 848 bucăţi cămăşi au fost necorespunzător executate, contravaloarea materiei prime corespunzătoare acestora se ridica la suma de 134.391.000 lei.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 46 din 28 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă, împotriva sentinţei mai sus menţionate pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta reclamantă şi la plata sumei de 648 euro, reprezentând penalităţi până la data de 19 iunie 2002 şi în continuare de 0,1% până la achitarea debitului, reţinând că instanţa a dat o interpretare greşită clauzelor contractului privind obligarea părţilor la plata penalităţilor.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta reclamantă care a fost obligată la 1.762.564 lei cheltuieli de judecată.
SC T. SRL a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în raport de actele dosarului, reclamanta pârâtă trebuia obligată la plata contravalorii materiei prime actualizată cu indicele de inflaţie corespunzător pentru 1727 bucăţi cămăşi.
Datele contractului cu privire la penalităţi au fost greşit interpretate, instanţa ar fi trebuit să oblige reclamanta pârâtă la plata penalităţilor.
Acţiunea reclamantei trebuia respinsă pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile, prevăzute de art. 7201 pentru promovarea acesteia.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive.
La data de 1 noiembrie 2001, între părţi s-a încheiat un contract de „colaborare" în baza căruia reclamanta pârâtă se obliga să execute pentru pârâta reclamantă confecţii – cămăşi şi bluze damă pentru export.
În derularea contractului respectiv, la data de 22 mai 2002, delegatul pârâtei reclamante a făcut recepţia calitativă a 1.727 bucăţi cămăşi pentru copii. În actul întocmit cu acea ocazie se menţionează faptul că doar un număr de 879 bucăţi cămăşi au fost corespunzătoare calitativ. Împrejurarea că pârâta reclamantă a refuzat să indice această marfă nu putea constitui motiv de obligare a reclamantei la plata contravalorii materiei prime încorporată în ele.
Penalităţile conform art. 6 din contract fiind stipulate pentru „neplata preţului" de către reclamanta pârâtă nu puteau fi acordate pentru execuţie necorespunzătoare, iar prin reconvenţională nu s-a solicitat actualizarea debitului.
Cerinţele art. 7201 C. proc. civ., au fost îndeplinite în condiţiile în care între părţi a existat o acţiune privind aceleaşi sume, în temeiul OG 5/2001.
Critica cu privire la greşita obligare a recurentei la plata penalităţilor prin admiterea apelului, este fondată. În contractul încheiat între părţi se menţionează expres calitatea părţilor, SC T. SRL este „beneficiar", iar SC M.I. SRL este „prestator". În art. 6 se prevede că, pentru nerespectarea obligaţiei de „plată a preţului" (pârâta reclamantă a vândut reclamantei pârâte unele bunuri mobile) de către „prestator" în condiţiile stabilite (2 rate) „duce la plata de penalităţi de 0,1% pe zi".
Rezultă din aceste menţiuni că singura care s-a obligat prin contract la plata penalităţilor este reclamanta pârâtă – prestator, sub acest aspect admiterea apelului acesteia şi obligarea pârâtei reclamante (beneficiar) la penalităţi este nelegală.
Pentru acest motiv s-a admis recursul, s-a modificat Decizia recurată în sensul că s-a respins apelul acesteia, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T. SRL Sighişoara.
Modifică Decizia nr. 46 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC M.I. SRL.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2551/2005. Comercial → |
|---|
