ICCJ. Decizia nr. 2526/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2526/2005
Dosar nr. 10926/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 octombrie 1996, reclamantul G.H. a chemat în judecată pe pârâţii Ş.G. şi SC S.A. SRL Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună excluderea pârâtei Ş.G. din SC S.A. SRL Constanţa, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 165 din Legea 31/1990.
Prin sentinţa nr. 822 din 5 iunie 1997, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea reclamantului dispunând evacuarea pârâtei Ş.G. din SC S.A. SRL Constanţa.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 189 din 26 martie 1996 a Curţii de Apel Constanţa şi a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 959 din 10 martie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
La data de 16 martie 1998 reclamantul G.H. formulează o cerere de îndreptare a erorii materiale din sentinţa nr. 822 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Constanţa, în sensul înlocuirii în dispozitivul sentinţei a cuvântului „evacuare" cu cuvântul „excludere".
Tribunalul Constanţa, secţia comercială a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 822 din 5 iunie 1996 în sensul scrierii „dispune excluderea pârâtei" în loc de „dispune evacuarea pârâtei".
Apelul declarat de pârâta Ş.G., împotriva încheierii de îndreptare din 31 martie 1998 a Tribunalului Constanţa a fost respins de Curtea de Apel Constanţa prin încheierea din 16 septembrie 2004, instanţa de apel reţinând în esenţă, că în raport de obiectul cauzei, măsura corectă care trebuia dispusă de instanţă era excluderea iar nu evacuarea pârâtei din societate.
Împotriva acestei din urmă încheieri a formulat recurs, în termen legal, pârâta Ş.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 3049 C. proc. civ.
Criticile recurentei vizează în esenţă, faptul că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunţării încheierii de îndreptare, fiind încălcate dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Curtea, analizând motivele de recurs prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Puterea lucrului judecat este ataşată în mod evident dispozitivului hotărârii.
Doctrina şi practica judiciară au relevat însă şi participarea considerentelor hotărârii la autoritatea de lucru judecat în măsura în care ele fundamentează soluţia pronunţată.
Prin acţiunea introductivă reclamantul G.H. a solicitat excluderea doamnei Ş.G. din sc S.A. SRL.
În considerentele hotărârii instanţei de fond se precizează că „instanţa va admite acţiunea şi în baza art. 65 lit. d) din Legea 31/1990, va dispune excluderea pârâtei L.G. din cadrul SC S.A. SRL".
Instanţa de apel a analizat în considerentele hotărârii criticile formulate de Ş.G., privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond sub aspectul elementelor reţinute de instanţă ca pertinente în luarea măsurii de excludere a pârâtei din societate.
Instanţa de recurs a examinat legalitatea şi temeinicia deciziei pronunţate în apel tot sub aspectul corectei aplicări a legii cât priveşte luarea de către instanţă a măsurii de excludere a pârâtei din societate.
Rezultă, aşadar, că nu există nici un dubiu asupra faptului că instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii sale de către reclamant, în condiţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Prin încheierea de îndreptare din 31 martie 1998 Tribunalul Constanţa, la cererea reclamantului, a eliminat o inadvertenţă semnatică din dispozitivul evocatei sentinţe, fără a împieta asupra măsurilor dispuse de instanţă, termenul „excludere" fiind conform cu petitul acţiunii şi cu temeiurile de drept invocate de instanţe în fundamentarea soluţiilor.
Încheierea de îndreptare din 31 martie 1998 a Tribunalului Constanţa nu aduce atingere fondului dreptului dedus judecăţii, dinamicii raporturilor juridice dintre părţi, astfel că principiul autorităţii de lucru judecat nu este în nici un fel afectat.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ş.G., împotriva deciziei nr. 270/ COM din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2516/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2530/2005. Comercial → |
|---|
