ICCJ. Decizia nr. 2551/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2551/2005
Dosar nr. 11121/2004
Şedinţa de la 13 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 aprilie 2003, reclamanţii V.D.J. şi V.G. au chemat în judecată pe pârâta SC F.M. SRL şi V.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună excluderea din societate a pârâtului V.C.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 670/ C din 21 mai 2004 a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus excluderea din societate a pârâtului V.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pârâtul, prin atitudinea sa abuzivă a împiedicat însăşi funcţionarea societăţii, pe perioada când a fost administrator.
Apelul declarat de pârâtul V.C., împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 246/ AC din 13 octombrie 2004, schimbă, în tot, sentinţa, în sensul că respingea acţiunea.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta SC F.M. SRL.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanţii V.D.J. şi V.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că, hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, asociaţii fiind excluşi pentru săvârşirea aceleiaşi fapte ca şi administratorii societăţii.
Recurenţii critică Decizia atacată şi pentru faptul că s-a încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât instanţa nu le-a dat cuvântul pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
De asemenea recurenţii arată că instanţa de apel a încălcat şi principiul disponibilităţii, precum şi dreptul lor la apărare.
În consecinţă, recurenţii, fără a specifica temeiul art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei civile nr. 670/ C din 21 mai 2004 a Tribunalului Argeş.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, care nu poate fi modificată prin recursul declarat de reclamanţi.
Nu s-a încălcat principiul contradictorialităţii, prevăzut de art. 129 alin. (4) C. proc. civ., deoarece excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost invocată de pârât prin însăşi motivele de apel, aşa cum se confirmă şi de recurenţi prin concluziile scrise depuse la dosar.
De altfel, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 217 pct. d din Legea nr. 31/1990, deşi susţine că pârâtul V.C., nu mai era administratorul societăţii din 20 septembrie 2001.
Instanţa de apel, analizând în mod temeinic şi judicios probele de la dosar a constatat că nu sunt întrunite condiţiile aplicării sancţiunii excluderii pentru ipoteza prevăzută de art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât nu s-a probat că pârâtul a perturbat într-un mod deosebit de grav activitatea societăţii prin faptele sale.
De asemenea nici critica privind încălcarea principiului disponibilităţii nu este întemeiată întrucât instanţa de judecată a soluţionat apelul în limitele investirii prin motivele de apel care vizau încălcarea dispoziţiilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Nici critica privind încălcarea dreptului la apărare nu este întemeiată întrucât, conform art. 156 C. proc. civ., instanţa de apel în mod justificat a respins cererea şi a amânat pronunţarea deciziei pentru ca intimaţii pârâţi să depună concluzii scrise.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii V.D.J. şi V.G., împotriva deciziei nr. 246/ AC din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2564/2005. Comercial → |
|---|
