ICCJ. Decizia nr. 2540/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2540/2005
Dosar nr. 918/2004
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 noiembrie 1993, reclamanţii T.N., T.L., P.A., P.A. şi C.V., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Vama, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 340.552.410 lei, reprezentând drepturi băneşti de inventatori, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 64/1991, cu privire la brevetele de invenţii, precum şi a reguli nr. 53 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin HG nr. 152/1993.
Prin sentinţa civilă nr. 452 din 14 decembrie 1999, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanţilor suma de 340.552.410 lei, cu titlu de drepturi băneşti de inventator.
Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă ca urmare a respingerii apelului şi recursului introduse de pârâtă, prin Decizia nr. 9 din 9 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava şi, respectiv, nr. 6456 din 1 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Împotriva deciziei nr. 9 din 9 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava, pârâta a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., cu motivarea că expertiza inginerului M.G., ce a stat la baza admiterii acţiunii conţine „aspecte tehnice nereale", aşa cum spune un alt expert şi anume inginerul M.M., care a făcut lucrarea în cursul unor cercetări penale.
Prin Decizia nr. 87 din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire astfel formulată, obligând-o pe revizuientă să plătească intimatului T.N. 500.000 lei cheltuieli de judecată, reţinând că Decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul, ci confirmă doar sentinţa tribunalului.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs revizuienta, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate în sensul trimiterii cererii de revizuire Tribunalului Suceava spre competentă soluţionare.
Recurenta revizuientă susţine astfel că, în mod greşit, curtea de apel a soluţionat cererea de revizuire îndreptată împotriva propriei hotărâri, deşi competenţa revenea Tribunalului Suceava, care a soluţionat fondul cauzei şi căruia trebuia să i se trimită cererea de revizuire, aşa cum a solicitat revizuienta cu ocazia examinării excepţiei de inadmisibilitate, ea nelăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestei excepţii, cum greşit s-a reţinut.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În ce priveşte competenţa instanţelor de judecată în soluţionarea cererii de revizuire, dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt clare, în sensul că prevăd imperativ la art. 323 alin. (1) că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, astfel încât, având în vedere că recurenta SC M. SA Vama, a solicitat revizuirea deciziei nr. 9 din 9 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, este evident că cererea de revizuire îndreptată la această instanţă a fost corect introdusă, întrucât, potrivit textului legal mai sus arătat, acestei instanţe îi revenea competenţa legală de soluţionare a cauzei şi nu Tribunalului Suceava, aşa cum eronat susţine recurenta revizuientă.
Faptul că cu prilejul discutării excepţiei de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanţă, revizuienta a solicitat declinarea competenţei în favoarea instanţei, care a soluţionat fondul cauzei, respectiv Tribunalul Suceava şi s-a reţinut greşit că a lăsat această excepţie la aprecierea instanţei, aşa cum susţine recurenta, este lipsit de relevanţă în ce priveşte competenţa soluţionării cauzei, deoarece se constată că au fost respectate regulile procedurale privind competenţa, iar eventuala consemnare greşită a susţinerilor revizuientei putea face la cerere obiectul unei îndreptări a erorii materiale.
Referitor la soluţionarea cererii de revizuire pe cale de excepţie, prin respingerea cererii ca inadmisibilă se reţine că soluţia curţii de apel este corectă, întrucât într-adevăr se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive atunci când evocă fondul, ori, Decizia curţii de apel a cărei revizuire s-a cerut nu evocă fondul, ci confirmă hotărârea tribunalului, prin care a fost soluţionat fondul cauzei şi, prin urmare, o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, constatându-se că revizuienta nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat în condiţiile art. 304 C. proc. civ. şi, de asemenea, că hotărârea curţii de apel este legală, această hotărâre va fi menţinută şi se va respinge recursul declarat de revizuienta SC M. SA Vama, împotriva acesteia, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta SC M. SA Vama, împotriva deciziei nr. 87 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Comercial → |
|---|
