ICCJ. Decizia nr. 2576/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2576/2005
Dosar nr. 10935/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 13 aprilie 2001 la Judecătoria Botoşani, reclamanta S.N.C.R. Bucureşti, respectiv R.N.P., a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Botoşani pentru a fi obligată să-i restituie un armăsar de rasă S.G. şi să-i plătească echivalentul în lei a sumei de 7800 dolari S.U.A., reprezentând taxă de montă, daune de 585 milioane lei pentru deţinerea armăsarului după data de 1 iulie 1998, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 9945 din 1 octombrie 2001, Judecătoria Botoşani disjunge cererile şi declină competenţa în favoarea Tribunalului Botoşani pentru soluţionarea acţiunii în daune, acţiune respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 515 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială, care reţine că reclamanta nu a respectat obligaţiile contractuale asumate, în sensul că, după ce a predat pârâtei armăsarul, nu a efectuat cu personalul său specializat verificări periodice a activităţii de montă, nu a dat instrucţiuni tehnice şi veterinare adecvate şi nici nu a asigurat evidenţa montelor.
După casarea cu trimitere a sentinţei menţionate potrivit deciziei nr. 734 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, prin sentinţa nr. 510 din 5 mai 2004, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4000 dolari S.U.A., cu titlu de taxă montă şi să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1.692.831 lei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, pe de o parte, că armăsarul a fost restituit reclamantei şi că pentru perioada cât a fost deţinut peste termen nu se datorează daune întrucât pârâta a făcu cheltuieli mari cu întreţinerea acestuia în timp ce reclamanta a încasat subvenţii de la stat pentru întreţinerea aceluiaşi armăsar şi, pe de altă parte, că, potrivit art. 14 din contractul dintre părţi, pârâta datorează o taxă de montă în valoare de 200 dolari S.U.A./ montă fecundă pentru cei 20 produşi, respectiv 4000 dolari S.U.A.
Prin Decizia nr. 196 din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău şi de pârâta SC B. SRL Botoşani, împotriva sentinţei nr. 510 din 5 mai 2004 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a dovedit prin probe concludente că prejudiciul suferit de ea din cauza nerestituirii de către pârâtă a armăsarului a fost în sumă de 595.000.000 lei cum pretinde şi că, potrivit art. 14 din contractul nr. 906 din 6 aprilie 1998 şi procesului verbal încheiat de părţi la data de 14 martie 2001, taxa de montă se datorează numai pentru cei 20 produşi rezultaţi în urma analizelor specifice efectuate în vederea stabilirii paternităţii lor, respectiv în limita sumei de 4000 dolari S.U.A.
Împotriva soluţiei instanţei de apel au formulat recurs şi reclamanta şi pârâta.
Prin recursul său pârâta, reiterând motivele de apel, solicită reanalizarea întregului probatoriu şi modificarea deciziei instanţei de apel, inclusiv a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Prin cererea de recurs reclamanta, reiterând şi ea motivele din apel, solicită desfiinţarea deciziei date de instanţa de apel ca netemeinică şi nelegală şi obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin acţiune.
Examinând excepţia nulităţii recursurilor în raport de dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. şi verificând îndeplinirea condiţiilor de formă ale acestora, Curtea reţine că cererea de recurs formulată de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău nu cuprinde menţionarea numărului de înmatriculare în registrul comerţului şi nici codul unic de înregistrare, nu cuprinde nici o menţiune de identificare a intimatei şi, mai ales, nu indică motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora, recurenta mulţumindu-se să reia motivele invocate în apel şi menţionând că va depune ulterior precizări la motivele de recurs, precizări care nu au mai fost formulate.
Curtea constată de asemenea că, deşi recurenta arată că îşi întemeiază recursul pe prevederile art. 299-316 C. proc. civ., aceasta nu încadrează criticile formulate cu privire la Decizia recurată în nici unul din motivele, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor nu permite o asemenea încadrare de către instanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recursul reclamantei urmează a fi sancţionat cu nulitatea.
Cât priveşte cererea de recurs a pârâtei SC B. SRL Botoşani, Curtea reţine că nici aceasta nu cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., lipsind precizarea numărului de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare sau Cod Fiscal, contul bancar şi de asemenea toate datele referitoare la reclamanta-intimată; mai constată că cererea de recurs nu poartă ştampila societăţii comerciale recurente şi că nu sunt precizate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, recurenta reluând motivele din apel a căror dezvoltare nu permite încadrarea lor de către instanţă într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aşa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că şi această cerere de recurs urmează a fi sancţionată cu nulitatea.
Faţă de cele de mai sus, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) coroborate cu art. 306 C. proc. civ., Curtea urmează a constata nule recursurile formulate de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău şi de pârâta SC B. SRL Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nule recursurile declarate de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău şi pârâta SC B. SRL Botoşani, împotriva deciziei civile nr. 196 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2571/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2580/2005. Comercial → |
|---|
