ICCJ. Decizia nr. 2580/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2580/2005
Dosar nr. 10974/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 24 ianuarie 2000, reclamanta S.I.F. M. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA Bucureşti pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din data de 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA.
În susţinerea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, reclamanta arată că la 7 decembrie 1999 la sediul pârâtei a avut loc o adunare generală extraordinară care a decis majorarea capitalului social al societăţii prin aport în natură vărsat de SC M. SA, hotărâre pe care reclamanta o consideră nelegală, întrucât a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/1994 referitoare la majorarea capitalului social, iar reclamanta nu a fost convocată şi nu a participat la şedinţa A.G.A. în cauză pentru a putea solicita reevaluarea acţiunilor şi prima de emisiune, astfel încât nu s-a putut stabili corect cota de participare a SC M. SA la capitalul social al pârâtei.
Într-un prim ciclu procesual prin sentinţa civilă nr. 3478 din 30 mai 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge acţiunea reclamantei, soluţie rămasă definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantei prin Decizia nr. 2880 din 16 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială; prin Decizia nr. 6791/2002 Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul reclamantei, a modificat Decizia dată în apel, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 3478 din 30 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială pe care a schimbat-o în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 15322 din 28 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, după rejudecare, respinge acţiunea în anularea Hotărârii A.G.A. din 17 decembrie 1999 a SC C.A. SA.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că în speţă reclamanta nu a făcut dovada că hotărârea A.G.A. din 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA este contrară legii sau actului constitutiv al societăţii, aşa încât să fie justificată promovarea unei acţiuni în anulare în condiţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr,31/1990, că, deşi reclamanta a susţinut că hotărârea contestată a fost luată cu încălcarea procedurii instituite prin Legea nr. 52/1994, a Regulamentului C.N.V.M. nr. 6/1995 şi a Ordinului C.N.V.M. nr. 18/1999, ea nu a făcut nici un fel de dovadă în acest sens şi nu a precizat concret care sunt normele legale la care face referire. A mai reţinut instanţa de fond că majorarea capitalului social al societăţii prin aporturi în natură s-a decis cu respectarea procedurii prevăzută de art. 210 din Legea nr. 31/1990, în baza unei expertize tehnice a bunurilor aportate şi că reclamanta, acţionar al societăţii pârâte, a fost convocată la şedinţa A.G.A. din 7 decembrie 1999, în care s-a adoptat hotărârea a cărei anulare o cere, semnând convocatorul datat 19 noiembrie 1999 la pct. 3.
Prin Decizia comercială nr. 474 din 24 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că aşa cum a constatat şi instanţa de fond, convocarea reclamantei la A.G.A. din 7 decembrie 1999, care a adoptat hotărârea contestată s-a făcut cu respectarea întocmai a art. 117 din Legea 31/1990, convocarea fiind publicată în M. Of. precum şi într-un ziar de largă circulaţie, iar convocatorul purtând semnătura reprezentantului reclamantei, care nu s-a înscris în fals cât priveşte respectiva semnătură; a mai reţinut instanţa de apel că şi majorarea prin aporturi în natură a capitalului social al pârâtei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990, avizul C.N.V.M. a cărui lipsă a fost criticată de reclamantă fiind necesar nu pentru ţinerea A.G.A. ci în faţa judecătorului delegat la O.R.C.M.B., care a aprobat înregistrarea menţiunii cu privire la respectiva majorare a capitalului social şi la repartizarea acţiunilor aferente şi a cărei încheiere a rămas irevocabilă, nefiind atacată de reclamanta apelantă; în sfârşit, mai observă instanţa de apel că avizul la care se referă reclamanta invocând circulara din 6 septembrie 1999 nu poate fi decât consultativ, nefiind obligatoriu pentru instanţa de judecată deoarece circulara, fiind un act intern, nu poate nici modifica şi nici completa legea.
Nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţa de apel, reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea recursului, admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei apelate, iar pe fondul pricinii admiterea acţiunii şi anularea hotărârii A.G.A. din 7 decembrie 1999 a societăţii pârâte.
În susţinerea recursului său, reclamanta recurentă arată că Decizia instanţei de apel a fost dacă cu încălcarea legii, respectiv a art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care nu condiţionează exercitarea dreptului acţionarului ce nu a fost prezent în A.G.A., cum este cazul recurentei, de a ataca în instanţă hotărârea respectivei adunări generale de îndeplinirea unei proceduri prealabile cum ar fi formularea recursului împotriva hotărârii judecătorului delegat de la O.R.C.M.B., aşa cum eronat a reţinut instanţa. Mai susţine recurenta că Decizia din apel a fost dată şi cu încălcarea art. 3 din Legea nr. 52/1999 în vigoare la data luării hotărârii atacate în temeiul căruia C.N.V.M. a emis circulara din 6 septembrie 1999, în conformitate cu care majorarea de capital social trebuia avizată de către C.N.V.M., întrucât pârâta intimată era o societate deschisă supusă şi reglementărilor organului de supraveghere a pieţei de capital, iar în speţă nici intimata şi nici aportantul nu au făcut dovada existenţei unui astfel de aviz a cărui absenţă a determinat ca acţiunile noi emise să nu poată fi evidenţiate la o.e.v.m., această înregistrare fiind efectuată abia la 18 septembrie 2001, aspect neexaminat în Decizia recurată.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru faptul că soluţionând apelul a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra unor apărări invocate de ea, mai precis asupra procedurii de majorare a capitalului social care în speţă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 207 din Legea nr. 31/1990, întrucât a fost evaluat numai aportul în natură cu care s-a majorat capitalul social şi nu şi capitalul social existent, subevaluat, astfel că au fost prejudiciaţi ceilalţi acţionari ai intimatei.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţa de apel a reţinut corect că spre deosebire de cele susţinute de recurentă, convocarea A.G.A. din 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocarea fiind publicată în M. Of. nr. 3258 din 22 noiembrie 1999 Partea a IV-a cu menţionarea ordini de zi care cuprinde şi menţionarea majorării capitalului social prin aport în natură, fiind de asemeni publicată în ziarul C.R. din 22 noiembrie 1999, iar convocatorul din 15 noiembrie 1999 fiind semnat şi de reprezentantul recurentei acţionare, la pct. 3, semnătură necontestată de reclamantă prin înscrierea în fals; rezultă de asemeni că, aşa cum s-a consemnat în procesul verbal al şedinţei din 7 decembrie 1999, A.G.E.A. s-a desfăşurat în prezenţa acţionarilor deţinând 91,84% din capitalul social al societăţii intimate, potrivit constatării preşedintelui Comisiei de cenzori prezent la şedinţa în cauză.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că majorarea capitalului social al societăţii intimate s-a făcut de asemeni cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv ale art. 210 din Legea nr. 31/1990, aplicabile în speţă întrucât majorarea de capital s-a făcut prin aport în natură, iar A.G.E.A. a decis această majorare luând în considerare raportul de expertiză referitor la evaluarea bunurilor aportate.
Se reţine, în plus, că nici o dispoziţie legală în vigoare nu obligă societatea pe acţiuni care-şi majorează capitalul social prin aporturi în natură să procedeze prealabil şi la reevaluarea capitalului social existent, cum greşit susţine recurenta.
Curtea reţine că, deşi societatea intimată este o societate deschisă, cum susţine recurenta fără însă a dovedi aceasta, numai majorarea capitalului social prin ofertă publică de valori mobiliare era supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1994 atunci în vigoare, aşa cum se menţiona în art. 208 din Legea nr. 31/1990 şi, în consecinţă, numaiîntr-o asemenea ipoteză ar fi fost aplicabile dispoziţii ale C.N.V.M., inclusiv cerinţa unui eventual aviz din partea menţionatei instituţii de supraveghere a pieţei de capital social; în speţă majorarea capitalului social făcându-se prin aport în natură, nu se reţine nici o dispoziţie a Legii nr. 31/1990 sau a Legii nr. 52/1999, care să impună ca o condiţie prealabilă, obţinerea şi a unui aviz din partea C.N.V.M.
Nu se poate reţine ca fiind încălcate, aşa cum susţine recurenta nici dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Legea nr. 38/1990, care arată că societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii, întrucât şi la constituirea unei societăţi pe acţiuni chiar prin subscripţie publică aportul în natură are un regim diferit decât aportul în numerar, prospectul de emisiune întocmit de fondatorii trebuind să cuprindă menţionarea valorii aportului în natură, descrierea acestuia şi numărul de acţiuni aferente, publicul urmând a vărsa acţiunile subscrise, conform prospectului de emisiune în numerar, iar C.N.V.M. nu are a aviza aportul în natură, în Legea nr. 52/1994 în vigoare la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A. contestată neexistând dispoziţii în acest sens.
În sfârşit, Curtea reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1999 când a respins apelul reclamantei întrucât hotărârea A.G.E.A. contestată putea fi atacată în justiţie dacă ar fi fost contrară legii sau actului constitutiv, ceea ce recurenta nu a dovedit.
Susţinerile recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel nu a examinat apărarea potrivit căreia din cauza lipsei avizului C.N.V.M. acţiunile nou emise nu au fost evidenţiate la O.E.V.M. decât la 18 septembrie 2001, afirmaţie de altfel nedovedită de reclamantă, nu vor fi examinate întrucât această apărare nu are semnificaţie pentru soluţionarea acţiunii care vizează anularea hotărârii A.G.E.A. a societăţii intimate din 7 decembrie 1999 şi nu regularitatea evidenţierii acţiunilor societăţii, ulterioară respectivei hotărâri. De altfel, această evidenţiere a acţiunilor presupune prealabila menţionare a majorării capitalului societăţii prin aporturi în natură la O.R.C.M.B., menţiune încuviinţată prin Încheierea nr. 8873 din21 decembrie 1999, pronunţată de judecătorul delegat în dosarul nr. 131687/1999 şi nerecurată nici de recurenta reclamantă
Cu aceste precizări de motivare, Curtea constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este temeinică şi legală, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi pe baza examinării şi aprecierii corecte a tuturor apărărilor formulate şi a tuturor actelor dosarului şi, în consecinţă, recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bucureşti prin S.A.I.M.I. SA, împotriva deciziei nr. 474 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2581/2005. Comercial → |
|---|
