ICCJ. Decizia nr. 2624/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 13 aprilie 2004, reclamanta S.N.P. P. SA București, a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M., agenția Cluj, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești, pentru a fi obligate la plata sumei de 76.454.095 lei, cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că sucursala Pitești i-a expediat o cantitate de benzină, iar la destinație, în stația C.F.R. M. Oradea, s-a constatat lipsa celor 2600 kg. benzină ce formează obiectul litigiului.
Prin sentința nr. 3844 din 7 mai 2004, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA București, cu motivarea că lipsurile s-au produs din culpa expeditoarei care, ca și reclamanta, este sucursala S.N.P. P. SA București.
împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 756 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis în parte acțiunea, iar pârâta C.F.R. M., agenția Cluj a fost obligată la plata sumei de 76.454.095 lei contravaloare marfă lipsă la destinație, plus 5.352.246 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și 2.726.123 lei cheltuieli în apel.
Cu actul înregistrat la 22 noiembrie 2004, C.F.R. M., sucursala Cluj, a formulat motive de recurs, criticând decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepția de nelegalitate a apelului soluționat de Curtea de Apel Ploiești se constată că hotărârea judecătoriei a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială, regula de drept comun în ce privește căile de atac și anume faptul că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., în forma care era în vigoare la data înregistrării apelului (8 iulie 2004) și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, întrucât valoarea litigiului dedus judecății era sub un miliard lei iar în conformitate cu textul citat, hotărârile date în primă instanță pentru aceste litigii nu sunt supuse apelului.
Ca atare, în conformitate cu art. 304 pct. 3 combinat cu art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a fost admis recurs, a fost casată decizia instanței de apel, iar cauza a fost trimisă la Tribunalul Prahova pentru soluționarea căii de atac cu respectarea prevederilor art. 2821C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2616/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2627/2005. Comercial → |
|---|
