ICCJ. Decizia nr. 2620/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2620/2005
Dosar nr. 11084/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 2004, reclamanta SC C. SA Iaşi, a chemat în judecată pârâta A.P.A. Iaşi, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.085.831.996 lei, reprezentând contravaloare energie termică plus 322.040.311 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a furnizat asociaţiei pârâte energie termică, pentru care nu s-a achitat preţul la scadenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 489/ E din 10 mai 2004, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea, iar pârâta a fost obligată să achite suma de 1.024.172.085 lei, cu titlu de preţ al energiei termice livrate, plus 289.319.230 lei penalităţi de întârziere la plată şi 37.314.263 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 339 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei şi a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs societatea reclamantă la 3 decembrie 2004, iar asociaţia pârâtă a declarat recurs cu actul înregistrat la 30 noiembrie 2004.
Prin motivele de recurs, SC C. SA Iaşi a susţinut că în mod greşit a fost obligată pârâta numai la sumele recunoscute de aceasta, pentru diferenţă fiind depuse actele doveditoare.
Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul asociaţiei pârâte se constată a fi nul.
Cât priveşte recursul reclamantei, se reţine că pretenţiile acesteia au fost dovedite cu procesul verbal din 4 noiembrie 2003, prin care reprezentanţii pârâtei au confirmat un debit de 1.024.172.085 lei penalităţi, aşa încât instanţele au fost îndreptăţite să reţină ca datorate aceste sume.
Este adevărat că la acţiune s-a anexat şi o factură din 30 noiembrie 2003, în valoare de 57.445.607 lei, dar aceasta priveşte o altă perioadă de facturare decât cea avută în vedere la conciliere, aşa încât în mod corect nu a fost luată în considerare, nefiind confirmată de consumator, iar recursul societăţii reclamante va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, din actele dosarului rezultă că instanţa de apel a comunicat acesteia Decizia motivată la data de 19 noiembrie 2004, dar recursul nu a fost motivat.
În conformitate cu prevederile art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică şi cum în cauză nu există motive ce pot fi invocate din oficiu, recursul promovat de pârâtă este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Iaşi, împotriva deciziei nr. 339 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Constată nul recursul declarat de pârâta A.P.A. Iaşi, împotriva deciziei nr. 339 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2623/2005. Comercial → |
|---|
