ICCJ. Decizia nr. 2623/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2623/2005
Dosar nr. 11093/2004
Şedinţa de la 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4449 din 24 mai 2004, Judecătoria Ploieşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala PECO Bihor împotriva S.N.T.F.M. - C.F.R. M. – Agenţia Teritorială Cluj care a fost obligată la plata sumei de 6.236.053 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cantităţii de 320 kg motorină şi la 565.285 lei cu motivarea că deşi vagonul a ajuns la destinaţie cu sigiliile intacte s-au constatat scurgeri din conţinut, răspunderea revenindu-i cărăuşului conform art. 82.1 din Regulamentul de transport C.F.R.
Apelul pârâtei S.N.T.F.M. - C.F.R. M., a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti care prin Decizia nr. 732 din 19 octombrie 2004, a reţinut că soluţia primei instanţe este corectă întrucât din actele de constatare rezultă că lipsurile s-au produs pe timpul transportului.
Împotriva deciziei nr. 732 din 19 octombrie 2004 a declarat recurs, pârâta S.N.T.F.M., sucursala Cluj prin care a invocat motivat de casare, prevăzute de art. 304 alin. (8) – (10) C. proc. civ., fără să le argumenteze şi să le dezvolte separat.
În esenţă, recurenta a susţinut că lipsa produsă datorită scurgerilor din conţinut se datorează culpei expeditorului, iar răspunderea acestuia trebuia angajată conform art. 58.12, 58.13 din Regulamentul de transport şi art. 2 – 4 din Reglementările comune S.N.P. P. – C.F.R. M. nr. 3135/2000.
În raport de aceste critici S.N.T.F.M. C.F.R. M. a solicitat admiterea recursului şi în fond respingerea acţiunii.
Înalta Curte, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepţia privind legalitate căilor de atac promovate împotriva sentinţei de fond, în conformitate cu art. 2821 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004 şi a reţinut:
Art. art. 2821 C. proc. civ., stabileşte prin excepţie de la regula instituită de art. 7208 C. proc. civ., că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile comerciale cu o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Întrucât împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege, Curtea având în vedere dispoziţiile citate, în raport şi de principiul constituţional al legalităţii căilor de atac care se desprinde din conţinutul art. 129 din Constituţie, a constatat că în cauză, părţile nu aveau deschisă calea de atac a apelului, aşa încât Curtea de Apel a încălcat dispoziţiile legale mai sus citate, precum şi prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
În lumina dispoziţiilor menţionate s-a constatat că la data introducerii apelului, era în vigoare art. 2821 C. proc. civ., prin care s-a instituit excepţia de la regula privind exerciţiul apelului în materie comercială care se referă la litigiile cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
În aceste condiţii instanţa sesizată cu cererea de apel trebuia să facă aplicarea noilor dispoziţii procedurale şi constatând că sentinţa era supusă doar recursului să trimită cererea instanţei competente.
Potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004, instanţa de recurs competentă este tribunalul, astfel că admiţând excepţia analizată şi recursul declarat de S.N.T.F.M. C.F.R. M. Decizia pronunţată în apel va fi casată, iar dosarul se va trimite Tribunalului Prahova pentru soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei fondului, ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială.
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala CLUJ împotriva deciziei nr. 732 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ; casează Decizia şi trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluţionarea apelului pârâtei, ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2625/2005. Comercial → |
|---|
