ICCJ. Decizia nr. 2637/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 4464 din 25 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost respinsă acțiunea reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala Peco Neamț împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Peco Neamț, SC P. SA și S.N.P. P., sucursala Arpechim Pitești.
Instanța de fond a analizat actele dosarului și a constatat că vagonul a ajuns la destinație fără urme de scurgeri din conținut cu sigiliile corect aplicate, constatare care a dus la concluzia că lipsurile nu s-au produs pe timpul transportului din culpa cărăușului.
Sentința a fost apelată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Neamț, iar Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 771 din 3 noiembrie 2004, a schimbat în tot sentința nr. 4464 din 25 mai 2004 și în fond a admis acțiunea față de pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. M. care a fost obligată la plata contravalorii mărfii lipsă și a cheltuielilor de judecată. Soluția instanței de apel a avut în vedere că vagonul cu terminația 2375 a ajuns la destinație cu scurgeri din conținut cu fluturi slăbiți și sigiliul aplicat la VD cu șufa ruptă parțial.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. M., sucursala Iași, prin care a invocat nelegalitatea soluției pronunțată de Curtea de Apel pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (7), (9) (10) C. proc. civ., pe care nu le-a argumentat și dezvoltat separat.
în esență recurenta a susținut că lipsurile provin de la încărcare, iar pentru neregulile constatate la destinație în culpă este expeditorul conform art. 58.12, art. 58.13, art. 82.5 din R.T.
înalta Curte, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepția necompetenței materiale ca urmare a constatării nelegalității căilor de atac promovate împotriva sentinței de fond, în conformitate cu art. 2821C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004 și a reținut:
Art. 2821C. proc. civ., stabilește prin excepție de la regula instituită de art. 7208C. proc. civ., că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile comerciale cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
întrucât împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege, Curtea având în vedere dispozițiile citate, în raport și de principiul constituțional al legalității căilor de atac care se desprinde din conținutul art. 129 din Constituție, a constatat că în cauză, părțile nu aveau deschisă calea de ataca apelului, așa încât Curtea de Apel a încălcat dispozițiile legale mai sus citate, precum și prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
în lumina dispozițiilor menționate s-a constatat că la data introducerii apelului, era în vigoare art. 2821C. proc. civ., prin care s-a instituit excepția de la regula privind exercițiul apelului în materie comercială care se referă la litigiile cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
în aceste condiții instanța sesizată cu cererea de apel trebuia să facă aplicarea noilor dispoziții procedurale și constatând că sentința era supusă doar recursului să trimită cererea instanței competente.
Potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004, instanța de recurs competentă este tribunalul astfel că a admis excepția analizată și recursul declarat de S.N.T.F.M. C.F.R. M., decizia pronunțată în apel a fost casată, iar dosarul s-a trimis Tribunalului Prahova pentru soluționarea apelului declarat împotriva sentinței fondului, ca recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 343/2005. Comercial → |
|---|
