ICCJ. Decizia nr. 343/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5378 din 9 septembrie 1999 reclamanta SC U. SA a chemat în judecată pe SC M.C. Drăgășani și pe administratorul V.I., C.C.C.E.B. Drăgășani pentru a fi obligați la plata serviciilor prestate în valoare de 35.927.185 lei și la cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deși și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul încheiat cu pârâta SC M.C. au fost refuzate în mod nejustificat la decontare facturile din 18 februarie 1998 pentru suma de 2.428.894 lei și integral factura din 8 decembrie 1998 în sumă de 33.498.201 lei, reprezentând prețul lucrărilor executate în beneficiul celorlalți pârâți.
Reclamanta, prin precizarea depusă la 21 octombrie 1999 solicitat că pârâta SC M.C. să fie obligată în solidar cu administratorul V.I. să-i plătească suma majorată la valoarea de 58.826.724 lei din care 35.927.185 lei preț și 22.8999.539 lei cu titlu de despăgubiri convenite prin contractul de antrepriză urmare adresei din 29 decembrie 1998 din care rezultă că se denunță unilateral contractul.
Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 200/ C din 1 martie 2001 a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâta M.C. Drăgășani în solidar cu administratorul V.I. la plata sumei de 31.402.704 lei cu titlu de preț lucrări și despăgubiri convenite în baza contractului de antrepriză din 4 mai 1997 și a respins acțiunea față de ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâta M.C. s-a obligat prin contractul nr. 203/1999 să execute diferite lucrări de zidărie, zugrăveli și vopsitorie în beneficiul C.C.C.E.B. Drăgășani, sens în care a perfectat cu reclamanta contractul de sub antrepriză din 4 mai 1998.
Prin acest ultim contract antreprenorul M.C. se obligă să plătească prețul lucrărilor în 10 zile de la primirea facturii în caz contrar suportând o despăgubire de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere.
Pe baza raportului de expertiză, aflat la dosar, instanța a reținut că antreprenorul a achitat în întârziere o parte din preț, iar o altă parte a fost refuzată nejustificat, împrejurare în care s-a dispus obligarea în solidar a societății și a administratorului la plata prețului și a despăgubirilor convenite prin contract.
Referitor la pârâții C.C.C.E.B. instanța a constatat că nu se află în raporturi juridice cu reclamanta și în consecință acțiunea a fost respinsă în ceea ce-i privește.
Prin decizia nr. 410 din 25 iunie 2001 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefodnat apelul declarat de pârâții SC M.C. și V.I.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC M.C. Drăgășani și V.I. în motivarea recursului lor, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții susțin următoarele:
- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății deoarece lucrările pentru care se solicită plata prețului nu au fost comandate reclamantei de pârâți, iar ceea ce reclamanta susține că ar fi o comandă de execuție este de fapt doar o negociere de preț;
- fiind vorba de lucrări ce nu au fost comandate de pârâți, dar executate, instanța ar fi putut obliga doar beneficiarul la plata prețului. La interogatoriu au recunoscut că datorau acești bani dar numai în măsura în care îi vor primi de la beneficiar;
- instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât i-a acordat reclamantei daune nedatorate deoarece nu datorau prețul și deci nu datorau nici penalități. De asemenea, reclamanta nu a dovedit producerea daunelor la cuantumul solicitat ;
- în mod greșit s-a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtului V.I. deoarece în raporturile dintre părți a fost angajată SC M.C. și nu persoana fizică V.I. De aceea nici acționarul și nici administratorul V.I. nu poate fi obligat în solidar pentru că nu este parte în contract.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate înalta Curte constată că acesta este nefondat și că instanțele au făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății și o corectă aplicare a legii.
Primele două motive de recurs și în parte cel de al treilea nu cuprind critici privind nelegalitatea hotărârii atacate ci privesc aspecte de netemeinicie constând în greșita apreciere a probelor și stabilirea unei stări de fapt eronate, aspecte ce nu pot face obiectul unui control pe calea de atac a recursului. Cu toate acestea este de subliniat că instanțele în mod corect, pe baza probelor administrate, au stabilit că reclamanta a executat numai lucrările cu care a fost învestită de pârâtă prin contract și că prețul trebuia plătit de pârâți, întrucât cel care s-a obligat la plata prețului a fost antreprenorul, acesta, la rândul său, urmând a se îndrepta împotriva beneficiarilor lucrărilor.
în privința obligării pârâților la despăgubiri în mod corect s-a reținut de către instanțe că pârâții le datorează deoarece, pe de o parte, din probatoriul administrat și din recunoașterea la interogator, prețul lucrărilor a fost plătit cu întârziere iar, pe de altă parte, potrivit contractului nerespectarea termenului de 10 zile de plată a prețului "atrage o despăgubire de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere".
Ultimul motiv de recurs este și el nefondat întrucât instanțele au reținut în mod corect că, potrivit art. 3 și art. 85 din Legea nr. 31/1990, răspunderea asociaților unei societăți în nume colectiv este nelimitată și solidară.
Față de cele de mai sus, înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2637/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2563/2005. Comercial → |
|---|
