CSJ. Decizia nr. 2732/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2732/2005
Dosar nr. 2399/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1523/2003, reclamanta A. Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta C.M.T. Râmnicu Vâlcea, solicitând să se constate nulitatea înfiinţării pârâtei prin încheierea nr. 180 din 7 iulie 2002, pronunţată de judecătorul delegat de Tribunalul Vâlcea la O.R.C.
Prin sentinţa nr. 1634/ C din 21 octombrie 2000, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, a respins excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtă şi a admis cererea formulată de reclamantă, declarând nulitatea înfiinţării C.M.T., înmatriculată în R.C., prin încheierea judecătorului delegat, nr. 180 din 7 iulie 2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a constatat că, iniţial, cererea reclamantei a fost înregistrată sub nr. 8/2002 la Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti, care prin sentinţa nr. 162 din 9 mai 2002, a admis şi a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ce au stat la baza înfiinţării pârâtei, ca persoană juridică.
Acţiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care, prin Decizia nr. 281 din 20 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2167/2002, a anulat sentinţa Curţii de Arbitraj şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
În soluţionarea cauzei, tribunalul a mai constatat că prin sentinţa civilă nr. 1942 din 9 martie 2000, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 254/2000 a fost admisă cererea reclamanţilor B.M. şi D.I., iar reclamanta în prezenta cauză a fost obligată să înfiinţeze C.M.T.; apelul reclamantei împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 1493 din 15 iunie 2000 a Tribunalului Vâlcea, însă prin Decizia nr. 3030/ R din 7 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată, în dosarul nr. R/4768/2000 a fost casată hotărârea Tribunalului Vâlcea, iar, pe fond, cererea reclamantelor a fost respinsă.
De asemenea, a constatat că prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Vâlcea din 7 mai 2000, s-a dispus înmatricularea în R.C. a societăţii pârâte.
A reţinut că reclamanta a făcut dovada că pârâta a luat fiinţă în baza unei hotărâri judecătoreşti casate şi fără să îndeplinească condiţiile prevăzute de Hotărârea nr. 1/1994 referitoare la aviz prealabil şi deciziei de recunoaştere.
Constatând neîndeplinite cerinţele pentru constituirea pârâtei, instanţa a considerat că cererea reclamantei trebuie admisă în baza art. 56 lit. e) din Legea nr. 31/1990, aşa cum a fost modificată, în sensul declarării nulităţii înfiinţării C.M.T. Râmnicu Vâlcea, iar referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de elemente între hotărârile invocate şi cea de faţă.
Prin Decizia nr. 53/ A-C din 17 decembrie 200, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1634/ C din 21 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, apreciind că motivele invocate în apel de pârâtă nu sunt întemeiate şi reţinând, în esenţă, că pârâta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de Hotărârea nr. 1/1994 referitoare la avizul prealabil şi Decizia de recunoaştere.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., şi solicitând admiterea acesteia şi casarea hotărârilor pronunţate în cauză.
În motivarea recursului, pârâta formulează următoarele critici:
- Instanţa de apel a ignorat să se pronunţe cu privire la excepţia prescrierii dreptului reclamantei la acţiune ceea ce presupune o încălcare a dispoziţiilor legale nulitate prevăzută de art. 304 pct. C. proc. civ.;
- O aplicare greşită a legii au făcut instanţele şi când au analizat şi aplicat prevederile art. 1201 C. proc. civ., invocând autoritatea de lucru judecat;
- Şi dacă nu ar fi existat judecata /judecăţile anterioare, care au cercetat legalitatea înfiinţării C.M.T., iar acţiunea ar fi fost formulată în termen instanţele nu puteau să constate nelegalitatea înfiinţării C.M.T., pentru argumentul că lipseşte avizul A., pentru înfiinţarea C.M.T., întrucât înfiinţarea C.M. derivă din lege, iar Normele metodologice prevăd în detaliu atât modalitatea şi formalităţile de îndeplinit, în care ia fiinţă o cooperativă mică meşteşugărească, cât şi cazurile limitativ prevăzute, în care organizaţia cooperatistă din care se desprinde poate să refuze avizul, ori în speţă, nu aflăm în prezenţa unui astfel de caz şi tribunalul ar fi trebuit să constate că refuzul A. de a aviza favorabil înfiinţarea C.M.T. era abuziv şi să respingă acţiunea prin care se solicita constatarea nulităţii înfiinţării C.M.T.
- Instanţa a ignorat mijloacele esenţiale de apărare, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că deşi ea a învederat că C.M.T. nu este o societate comercială, supusă reglementărilor Legii nr. 31/1990, ci o cooperativă meşteşugărească supusă unei reglementări specifice, instanţele au confundat calitatea de comerciant cu cea de societate comercială.
- Instanţa a schimbat actul dedus judecăţii, pronunţând o hotărâre greşită, nulitate vizată de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece acţiunea formulată de reclamantă putea fi circumscrisă doar dispoziţiilor Legii nr. 26/1990.
În fine, recurenta - pârâtă a arătat că hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii putea fi atacată numai cu recurs şi greşit Curtea de Apel Piteşti, a calificat recursul său drept apel şi nelegal a procedat la judecarea cauzei – nulitate, prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În ce priveşte excepţia dreptului la acţiune, al reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 31/1990, invocată de pârâtă în recurs, se constată că aceasta nu a fost formulată şi în apel, pentru a putea face obiectul examinării în recurs, dar, oricum, ar fi de remarcat că textul art. 48 din Legea nr. 31/1990 se referă la acţiunea de regularizare a formalităţilor de înmatriculare, ori, prin prezenta acţiune s-a solicitat să se constate nulitatea înfiinţării pârâtei, ca persoană juridică fiind vorba, prin urmare, de acţiune cu regim juridic diferit şi sub aspectul prescripţiei.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, se reţine că instanţele au supus-o analizei şi au aplicat greşit prevederile art. 1201 C. civ., pornind de la a stabili, în primul rând, în conformitate cu dispoziţiile art. 84 C. proc. civ., că acţiunea cu a cărei soluţionare a fost investită instanţa este o acţiune în constatarea nulităţii societăţii pârâte, astfel cum este ea prevăzută de dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990, calificarea dată de instanţă fiind corectă.
Ca atare, având în vedere că hotărârile judecătoreşti invocate de recurenta – pârâtă s-au pronunţat în cadrul unor litigii având ca obiect cererea de radiere a pârâtei din R.C., iar acţiunea de faţă are un alt obiect, aşa cum s-a arătat mai sus, întemeiat s-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1202 C. proc. civ., pentru a funcţiona autoritatea de lucru judecat.
În ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că instanţele nu puteau constata nelegalitatea înfiinţării C.M.M. motivat de lipsa avizului A., în condiţiile în care înfiinţarea C.M.M. s-a făcut conform legii şi Normelor metodologice, se reţine că nu este întemeiată întrucât prin lege se prevede posibilitatea declarării nulităţii unei societăţi atunci când nu sunt respectate cerinţele legale pentru constituirea ei, ori, în speţă, s-a făcut dovada că C.M.T. s-a constituit în baza unei hotărâri judecătoreşti casate şi cu nerespectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de Hotărârea nr. 1/1994 şi Normele de aplicare ale acesteia, concretizate în principal prin avizul prealabil şi a deciziei de recunoaştere.
Se mai reţine că instanţele nu au făcut nici o confuzie apreciind că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi nu au schimbat natura actului dedus judecăţii, care în accepţiunea recurentei se circumscria dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, deoarece reclamanta prin acţiunea formulată, a solicitat să se constate nulitatea înfiinţării C.M.T., deci întregii proceduri de înfiinţare şi nu numai a încheierii judecătorului delegat, împrejurare în care corect s-a reţinut că suntem în prezenţa unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 şi Hotărârii 1/1994.
Privind calea de atac soluţionată de curtea de apel se reţine că susţinerea recurentei, în sensul că greşit a fost calificat recursul său drept apel este pur formală atât timp cât, instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3 C. proc. civ. şi art. 28 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, şi-a verificat competenţa şi legal s-a considerat competentă, material şi teritorial, să soluţioneze calea de atac promovată de pârâtă calificând-o corect apel.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, reţinându-se că nu există nici un motiv de recurs, formulat în condiţiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desfiinţarea hotărârilor pronunţate, acestea vor fi menţinute şi se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.M.T. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 53/ AC din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2730/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2736/2005. Comercial → |
|---|
