ICCJ. Decizia nr. 2729/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2729/2005
Dosar nr. 1242/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1201, pronunţată în dosarul nr. 5848/2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Constanţa, în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa; S.N.P. P., sucursala P. şi S.N.P. P., sucursala Ploieşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 87.3 şi 87.1 din R.T. C.F.R., în lipsa reclamaţiei administrative.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 350, pronunţată la data de 21 martie 2001, în dosarul nr. 1793/2001.
Secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, prin Decizia nr. 7021, pronunţată în dosarul nr. 5912/2001, a admis recursul formulat de apelantă împotriva menţionatei decizii pe care a casat-o, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Rejudecând cauza, instanţa de trimitere, prin Decizia nr. 12, pronunţată la data de 28 martie 2003, în dosarul nr. 2797/2003, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva evocatei sentinţe pe care a anulat-o şi, pe fond, a admis în parte, acţiunea reclamantei, în sensul obligării pârâtei C.F.R. M., sucursala Constanţa, să plătească acesteia suma de 47.493.011 lei, despăgubiri şi suma de 3.504.580 lei, cheltuieli de judecată, respingând acţiunea faţă de celelalte pârâte ca fiind neîntemeiată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta reclamantă a făcut dovada formulării reclamaţiei administrative către cărăuşul feroviar anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi că, în speţă, culpa pentru lipsa cantităţii de benzină aparţine, exclusiv, pârâtei C.F.R. M., sucursala Constanţa, care nu a asigurat pe parcursul transportului integritatea mărfii, situaţie ce antrenează răspunderea acesteia, potrivit art. 81 şi 83 din R.T., aprobat prin OG nr. 41/1997.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata-pârâtă C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, cu referire la greşita evaluare a prejudiciului, că instanţa de apel a acceptat, contrar cerinţelor art. 85.2 din R.T., modul de calcul al despăgubirilor, total eronat, propus de reclamantă.
Cum determinarea şi evaluarea daunelor sunt chestiuni de fapt ce ţin de suverana apreciere a judecătorilor fondului, care, de altfel, în speţa dedusă judecăţii, au respectat cerinţele art. 85.2 din R.T. C.F.R., aprobat prin OG 41/1997 şi cum aceste aspecte exced controlului acestei instanţe, rezultă că dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă nu-şi găsesc aplicarea.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, împotriva deciziei nr. 12 din 28 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2728/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2730/2005. Comercial → |
|---|
