ICCJ. Decizia nr. 2730/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2730/2005
Dosar nr. 3486/2003
Şedinţa de la 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C.C.A.A.H.P.T. a acţionat în judecată la data de 27 mai 2002 pe pârâta S.T.T., pentru evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Târgovişte.
Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti, investită cu soluţionarea cauzei a pronunţat sentinţa nr. 40 din 23 ianuarie 2003, prin care admis acţiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul menţionat. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţia de necompetenţă materială a instanţei arbitrale investită cu judecarea litigiului şi aceea a autorităţii de lucru judecat invocate de pârâtă.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa arbitrală a reţinut că spaţiul în litigiu este proprietatea reclamantei, că nu poate fi admisă nici excepţia necompetenţei materiale a curţii de arbitraj atâta vreme cât potrivit art. 68 din statutul – cadru al S.C.A. instanţa arbitrală este competentă să judece litigiile patrimoniale dintre organizaţii din sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti, iar excepţia autorităţii lucrului judecat nu subzistă întrucât între părţile în proces nu s-a mai judecat o altă cauză cu acelaşi obiect.
Acţiunea în anulare formulată de SC M.T.S. Târgovişte, împotriva hotărârii arbitrale, a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 1308 din 15 septembrie 2003, reţinându-se că în mod neîntemeiat au fost invocate prevederile art. 364 C. proc. civ., iar hotărârea arbitrală este temeinică şi legală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs M.T.S. Târgovişte şi a solicitat anularea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti întrucât:
- soluţionarea cauzei s-a făcut de către o instanţă necompetentă, respectiv Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.;
- nu s-a ţinut seama de faptul că excepţia autorităţii de lucru judecat este o realitate deoarece au fost date de arbitraj două sentinţe 98 şi 152/92, prin care se recunoaşte dreptul său de proprietate;
- au fost încălcate dispoziţiile imperative ale legii, ordinea publică, prin nerespectarea unor acte de proprietate.
Recursul reclamantei este nefondat.
Analizând motivele recursului reclamantei se impune constatarea că acestea s-au constituit şi în motive ale acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, motive analizate corect de Curtea de Apel Bucureşti.
Nici unul dintre motivele acţiunii în anulare nu s-au încadrat în prevederile art. 364 lit. a) – j) C. proc. civ., încât în mod corect acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă.
Invocarea de către recurentă a motivului de recurs potrivit cu care soluţionarea cauzei s-a făcut de către o instanţă necompetenţă, respectiv Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.U. a fost analizată în hotărârea recurată. Din contextul verificării competenţei, corect a reţinut Curtea de Apel că instanţa arbitrală s-a referit la statutul S.C.A. în sensul că litigiile patrimoniale dintre organizaţiile cooperatiste se soluţionează la instanţa arbitrală corespunzătoare; eventuala neprevedere în statutul propriu al organizaţiei cooperatiste a unei astfel de clauze nu ar însemna decât necorelarea ei cu prevederile statutului cadru, ceea ce însă nu ar fi în măsură să înlăture competenţa instanţei arbitrale, care corect a soluţionat cauza dedusă judecăţii.
Tot astfel motivul de recurs că nu s-a ţinut seama de autoritatea lucrului judecat a fost analizat de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea acţiunii arbitrale.
S-a reţinut astfel că nu s-a mai judecat între părţile în proces o altă acţiune care să aibă acelaşi obiect; prin sentinţa nr. 1211/2000 s-a soluţionat constatarea caducităţii hotărârii de fuziune din 1998 şi nu existenţa acesteia, iar sentinţa nr. 154/2001 privea nulitatea hotărârii A.G.A. din 13 februarie 2001.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs ce vizează încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, ordinea publică, prin nerespectarea unor acte de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti corect a reţinut în ceea ce priveşte proprietatea asupra spaţiilor din care s-a cerut evacuarea că nu este vorba de o încălcare a ordinii publice sau a dispoziţiilor imperative ale legii, încât, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.T.S. Târgovişte, împotriva deciziei nr. 1308 din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2729/2005. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2732/2005. Comercial → |
|---|
