ICCJ. Decizia nr. 2737/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2737/2005
Dosar nr. 8888/2004
Şedinţa de la 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1488 din 9 decembrie 2003, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a încuviinţat executarea silită prin înfiinţarea popririi până la concurenţa sumei de 5 miliarde lei, plus dobânzile datorate până la data plăţii, în mâinile terţului poprit B.P. SA, sumă pe care debitorul SC A. SA o datorează creditorului B.C.R., agenţia Novaci, în baza biletului la ordin emis la 21 noiembrie 2002 cu scadenţă la 28 iulie 2003.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că cererea formulată de C.E.B. B.C.R. SA de încuviinţare a executării silite este justificată faţă de prevederile titlului executoriu.
Debitoarea SC A. SA Târgu Jiu a declarat apel împotriva încheierii de mai sus, susţinând că prin contractul de cesiune de creanţă T.P.S.U.T. Berbeşti în calitate de cedent s-a obligat să-i cedeze creanţa asupra debitorului cedat C.N.L. O. Târgu Jiu, această creanţă fiind garantată cu biletul la ordin în litigiu. A susţinut de asemenea că neîndeplinirea clauzelor stipulate în contractul de cesiune de creanţă, nu o îndreptăţea pe societatea cedentă T.P.S.U.T. Berbeşti să gireze biletul la ordin în favoarea SC D. SRL, care la rândul său l-a scontat la B.C.R., agenţia Novaci.
Prin Decizia comercială nr. 151 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul debitoarei, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, debitoarea SC A. SA Târgu Jiu a declarat recurs şi a solicitat casarea hotărârii recurate susţinând că:
- instanţa de apel nu a soluţionat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de fond privind încuviinţarea executării silite. A susţinut că încuviinţarea executării silite era de competenţa judecătoriei de la locul de plată al biletului la ordin sau a judecătoriei unde îşi are sediul cel ce se obligă la plată;
- a formulat acţiune în constatarea nulităţii operaţiunilor de girare şi scontate a biletelor la ordin scadente la 28 iunie 2003 şi 28 iulie 2003 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară acestor operaţiuni, iar contractul de scont din 29 noiembrie 2002 a fost încheiat în împrejurarea în care B.C.R., filiala Novaci, se afla în interdicţie de acordare de credite.
Recursul debitoarei este nefondat.
Excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 de a încuviinţa executarea silită a fost analizată în hotărârea recurată, reţinându-se corect că procedura încuviinţării executării silite fiind o procedură necontencioasă, în care părţile nu pot pune în discuţie interese contradictorii, instanţa investită cu atare cerere are obligaţia de a verifica existenţa titlului de ordin emis de debitoare la 21 noiembrie 2002, cu scadenţă la data de 28 iulie 2003 şi l-a investit cu formulă executorie.
Din prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., rezultă faptul că în speţă, atâta vreme cât terţul poprit ales de creditor are sediul în Bucureşti, sector 5, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite este Judecătoria sectorului 5, cum corect a fost investită, soluţie menţinută în apel.
În ce priveşte a doua critică din recurs, constatarea care se impune este aceea că şi pe aspectele respective instanţa de apel s-a pronunţat, ocazie cu care corect a reţinut că având în vedere natura specială a biletului la ordin ca titlu executoriu şi faţă de dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., această critică, ce constituie de fapt apărare de fond, nu poate forma obiect de analiză în cadrul căii de atac.
Cum recursul debitoarei nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute la punctele 1 – 10 al art. 304 C. proc. civ., care să presupună casarea /modificarea hotărârii recurate, cererea de recurs este nefondată se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC A. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 151 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2736/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2742/2005. Comercial → |
|---|
