ICCJ. Decizia nr. 2762/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2762/2005
Dosar nr. 10426/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SRL Remetea Mare, le-a chemat în judecată pe pârâtele R.N.P. – D.S. Târgu Jiu şi O.S.C. şi a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 1.107.408.314 lei daune precizate ulterior la suma de 3.321.125.060 lei, cu motivarea că datorită nerespectării obligaţiilor contractuale asumate de pârâte prin contracte, reclamanta a fost obligată să achiziţioneze material lemnos de la alţi parteneri, pentru a-şi onora obligaţiile faţă de partenerul extern SC V.S. Italia.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1372 din 12 septembrie 2003 a respins excepţiile invocate de pârâte, a admis acţiunea precizată a reclamantei şi le-a obligat în solidar pe pârâte să-i plătească reclamantei suma de 3.328.377.846 lei despăgubiri civile şi 78.582.168 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că ambele pârâte sunt răspunzătoare, deoarece prima a încheiat, iar a doua a preluat contractele şi răspund pentru daunele produse reclamantei.
Prin Decizia nr. 72 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte.
A admis în parte acţiunea faţă de pârâta D.S. Dolj şi a obligat-o pe aceasta către reclamantă la plata sumelor de 80.920.000 lei daune, 33.115.360 lei penalităţi de întârziere şi 7.197.369 lei cheltuieli de judecată.
A respins acţiunea faţă de pârâta D.S. Gorj.
A obligat-o pe reclamanta – intimată la plata sumei de 46.685.972 lei cheltuieli de judecată către apelanta – pârâtă mai sus menţionată şi la plata sumei de 62.685.972 lei cheltuieli de judecată către apelanta – pârâtă D.S. Dolj.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că intimata – apelantă D.S. Gorj, prin reorganizarea R.N.P., a predat D.S. Dolj contractele încheiate cu reclamanta, conform procesului verbal din 23 februarie 2001 şi, ca atare, nu poate fi considerată răspunzătoare pentru neexecutarea sau întârzierea executării obligaţiilor contractuale.
Referitor la criticile ce vizau fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi angajată răspunderea apelantei – pârâte D.S. Dolj, pentru obligaţiile stabilite prin contracte, întrucât în cauză, nu s-a stabilit un grafic de eşalonare a livrării lemnului contractat şi, faţă de aceste constatări, curtea de apel a angajat răspunderea pârâtei D.S. Dolj, pentru nerespectarea contractului, apreciind că numai pentru aceasta a existat grafic de eşalonare a livrării lemnului.
Prin Decizia nr. 3163 din 30 septembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia comercială a admis recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Remetea Mare şi a modificat Decizia atacată, în sensul că a respins apelurile pârâtelor împotriva sentinţei tribunalului, pe care a menţinut-o.
A respins recursul declarat de pârâta R.N.P. – D.S. Craiova, împotriva aceleaşi decizii civile, a obligat pe pârâte la plata sumei de 109.264.667 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă că soluţia instanţei de fond de obligare în solidar a pârâtelor la plata daunelor produse reclamantei este corectă.
Împotriva acestei decizii, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 teza 1 C. proc. civ., R.N.P. – D.S. Târgu Jiu a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia şi modificarea deciziei contestate, în sensul respingerii acţiunii SC R. SRL faţă de D.S. Gorj, actuala D.S. Târgu Jiu, pentru următoarele motive:
Recursul D.S. Craiova nu a fost comunicat D.S. Târgu Jiu, ea nu a avut nici o relaţie contractuală cu SC R SRL, iar aceasta nu şi-a motivat recursul în ce o priveşte, pentru a arăta în ce constă culpa sa; numai unul dintre contracte reprezintă înţelegerea părţilor, pe când celelalte două, nu o reprezintă; penalităţile în sumă de 2.213.716.746 lei au fost calculate şi la T.V.A., SC R. SRL a plătit masa lemnoasă ridicată şi nu garanţia de derulare a contractului, nu s-a prezentat niciodată pentru clarificarea situaţiei şi nici pentru a stabili graficul de ridicare a masei lemnoase, nu şi-a probat în concret acţiunea, nu poate explica răspunderea D.S. Târgu Jiu pentru un contract încheiat cu firma italiană anterior desfăşurării licitaţiei la D.S. Târgu Jiu; Contractul cu partea italiană nu are număr, facturile nu sunt traduse, nu s-a dovedit că penalităţile către firma italiană au fost plătite, iar din contract nu rezultă că sortimentul şi specia de material lemnos ar fi identice cu cele din contractele cu D.S. Târgu Jiu.
În concluzie, motivele de care instanţa de recurs nu a ţinut cont şi pe care nu le-a clarificat sunt considerate a reprezenta greşeli materiale săvârşite la judecarea cauzei în recurs, care justifică admiterea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Prin urmare, admisibilitatea contestaţiei în anulare poate fi considerată a fi justificată numai pentru greşeli materiale, ce constau în greşeli de fapt involuntare.
În speţă, se constată însă că sunt invocate greşeli ce pun în discuţie probleme de fond, chestiuni ce privesc interpretarea şi aprecierea clauzelor contractuale sau apărări care au fost susţinute şi nu au fost avute în vedere cu prilejul soluţionării recursului, acestea reprezentând de fapt critici de netemeinicie şi nelegalitate aduse unei hotărâri irevocabile, Decizia Î.C.C.J., ceea ce este inadmisibil în raport de temeiul de drept invocat, respectiv dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece aceste critici chiar dacă ar fi reale nu pot determina rejudecarea căii de atac a recursului.
Se constată, de asemenea, că nu poate fi vorba nici despre omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de recurs, întrucât au fost examinate toate motivele arătate în recurs, examinare urmare căreia instanţa a reţinut în hotărârea pronunţată că:
În cauză s-a dovedit existenţa contractului, obligaţia nu a fost executată şi, de asemenea, obligaţia de întocmire a graficelor revenea vânzătorului, debitorul fiind dator să acopere integral prejudiciul cauzat creditorului pentru neexecutarea obligaţiei contractuale, previzibil de altfel încă de la momentul încheierii contractului.
A mai reţinut că solicitarea reclamantei de a i se restitui garanţia şi sumele rezultate din plata dobânzilor şi diferenţelor de preţ achitate pentru procurarea mărfii necesare onorării contractelor încheiate cu partenerul extern sunt consecinţa directă a neexecutării de către vânzător a obligaţiei de a livra la termen marfă contractată.
În fine, a reţinut că din procesul verbal încheiat la data de 23 februarie 2001 nu rezultă distinct care sunt contractele predate de vânzătoare potrivit HG nr. 172/2001 şi, de asemenea, că D.S. Dolj a contestat preluarea contractelor, singura probă certă fiind cea legată de păstrarea conform HG nr. 173/2001, în structura R.N.P. a unităţilor fără personalitate juridică Dolj şi Gorj ca D.S., aşa încât în mod judicios instanţa de fond a stabilit răspunderea solidară a pârâtelor.
În consecinţă, reţinându-se că nu există nici un motiv de anulare a deciziei contestate, nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de R.N.P. - D.S. Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.N.P. – D.S. Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 3163 din 30 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2759/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2763/2005. Comercial → |
|---|
