ICCJ. Decizia nr. 2769/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2769/2005
Dosar nr. 4382/2004
Şedinţa de la 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1945/ LC din 29 septembrie 2003, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor de ordin 1 şi 3 şi a chematului în garanţie invocată de aceştia şi în consecinţă a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC C. SRL Satu Mare, împotriva pârâţilor SC A.D. SA Satu Mare şi A.D.S. Bucureşti şi cererea de chemare în garanţie a B.E.J.D.G.R., formulată de pârâta A.V.A.B. Bucureşti.
A respins restul excepţiilor invocate de pârâţi şi de chematul în garanţie.
A admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamantă împotriva pârâtei A.V.A.B. Bucureşti şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă să-i restituie reclamantei suma de 380.000.000 lei, preţ achitat de aceasta pentru imobilul proprietatea pârâtei de ordin 1, SC A.D. SA Satu Mare, adjudecat de reclamantă la licitaţia publică din 19 octombrie 2001, organizată de executorul judecătoresc D.R., licitaţie anulată ulterior, prin Decizia civilă nr. 409/ R din 28 iunie 2002 a Tribunalului Satu Mare şi suma de 120.000.000 lei, reprezentând devalorizarea preţului, conform ratei inflaţiei.
A respins ca inadmisibil capătul de acţiune în constatare, formulat de reclamantă.
A luat act de renunţarea reclamantei la capătul de acţiune privind obligarea pârâţilor la plata de daune interese.
A obligat pârâta A.V.A.B. Bucureşti să-i plătească reclamantei suma de 11.283.000 lei, cheltuieli de judecată, iar pe reclamantă să-i plătească pârâtei SC A.D. SA Satu Mare suma de 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
A obligat pârâta A.V.A.B. Bucureşti să-i plătească chematului în garanţie B.E.J.D.G.R. suma de 2.500.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta A.V.A.S. Bucureşti, invocând nelegala soluţionare a excepţiilor, privind prematuritatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond netemeinicia ca efect al interpretării greşite a probelor administrate susţinând, în esenţă, că nu datorează suma pretinsă deoarece, nu are culpă, executorul judecătoresc fiind cel care a continuat executarea deşi la 26 septembrie 2001 a solicitat încetarea executării silite.
Prin Decizia civilă nr. 9/ C din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că, în cauză, nu se poate pune în discuţie nesocotirea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., chemarea în judecată fiind consecinţa nerespectării unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar între părţi au existat mai multe litigii.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reţinut că apelanta pârâtă a încasat preţul devenind de rea credinţă de la data pronunţării deciziei nr. 409/2002, încât există legătură între aceasta şi titularul obligaţiei de restituire a preţului şi a beneficiului de care reclamanta a fost lipsită, ca efect al pronunţării deciziei nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare, executorul judecătoresc având atribuţii prevăzute expres de Legea nr. 188/2000, din care nici una nu îi conferă prerogativa de a reţine pentru sine sumele achitate, iar în momentul depunerii acestor sume la dispoziţia apelantei pârâte raportul procesual între reclamantă şi executorul judecătoresc a încetat.
Susţinerile cu privire la cuantumul sumei de restituit care cuprinde şi cheltuieli ocazionate cu executarea s-au înlăturat reţinându-se că, acestea nu pot face obiectul cenzurii instanţei faţă de raportul contractual dintre cel care solicită executarea şi executorul judecătoresc.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti, deoarece s-a pronunţat cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe, raportat la dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998, republicată şi aprobată prin Legea nr. 409/2001, potrivit cărora litigiile în legătură cu creanţele neperformate, preluate la datoria publică în care A.V.A.S. Bucureşti este parte, se soluţionează de curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, iar creanţa în litigiu este o creanţă care se circumscrie acestui tip de creanţe, competenţa materială revenind astfel Curţii de Apel Bucureşti, în primă instanţă.
Stabilind incidenţa normelor prevăzute de OUG nr. 51/1998 republicată, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 49 din acest act normativ, cu privire la termenul special de prescripţie de 6 luni a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. Bucureşti de la data la care s-a cunoscut actul sau faptul pe care se întemeiază acţiunea, în speţă, termenul începând să curgă de la pronunţarea deciziei nr. 409/ R din 28 iunie 2002 de Tribunalul Satu Mare.
Un alt motiv de recurs vizează încălcarea art. 7201 C. proc. civ. deoarece, acţiunea a fost prematur introdusă, împrejurarea că între părţi au existat anterior litigii în legătură cu această creanţă nefiind de natură să acopere exigenţa legii.
De asemenea, în mod nelegal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, între reclamantă şi pârâtă neexistând raporturi juridice, preţul plătit de reclamantă fiind pus, conform art. 512 alin. (1) C. proc. civ., la dispoziţia executorului judecătoresc, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitaţie imobiliară şi din chitanţele eliberate de executorul judecătoresc, şi nu către A.V.A.S. Bucureşti, încât greşit s-a rezolvat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie, care trebuie să răspundă.
A.V.A.S. Bucureşti nu a încasat suma şi nu există nici o dovadă în sensul art. 46 C. com., iar dacă se acceptă totuşi existenţa unor raporturi juridice complexe nu are culpă şi repunerea în situaţia anterioară nu se putea face decât prin parcurgerea inversă a tuturor operaţiunilor, recurenta neputând fi obligată la plata unor sume de bani precum cheltuieli executare, fiind nesocotite şi dispoziţiile S.U.N.E.J. din 12 iunie 2001.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, executarea silită a debitoarei A.V.A.S. Bucureşti a fost desfiinţată chiar la cererea acesteia din urmă, prin Decizia civilă nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare, iar obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă restituirea preţului plătit de adjudecătorul terţ pentru imobilul revenit în patrimoniul societăţii debitoare şi reţinut fără titlu de către recurenta pârâtă A.V.A.S. Bucureşti.
Nu se poate susţine astfel că, cererea intimatei reclamante se circumscrie categoriei de cereri ce au legătură cu dreptul A.V.A.S. Bucureşti de a executa silit bunurile din patrimoniul debitoarei sale în legătură cu o creanţă neperformată, deoarece nu asupra acestui drept a avut instanţa a se pronunţa ci asupra îmbogăţirii fără justă cauză a A.V.A.S. Bucureşti, prin încasarea unei sume de bani nedatorată şi a cărei obligaţie de restituire, fără a se stabili totodată şi întinderea, a fost pronunţată tot de către o instanţă de drept comun.
Prin urmare, nu s-a încălcat competenţa materială, iar motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu este fondat.
Referitor la celelalte excepţii se constată că, nefiind incidente dispoziţiile speciale ale OUG nr. 51/1998 republicată şi aprobată prin Legea nr. 409/2001, nu operează, în cauză, nici termenul de prescripţie special din această lege privind litigiile în legătură cu obiectul de reglementare al acesteia, ci termenul de prescripţie general de 3 ani, care a început să curgă de la data pronunţării deciziei civile nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare.
Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, din dosar, rezultă că suma achitată şi care face obiectul acţiunii a fost virată în contul recurentei pârâte, fapt dovedit în condiţiile art. 46 C. com., cu ordinul de plată şi prin desfiinţarea executării s-a născut dreptul reclamantului de a pretinde restituirea de la creditor; executorul judecătoresc neavând calitatea de parte în cadrul executării silite încât, în mod legal, s-a apreciat, în raport de această situaţie, că există identitate între persoana recurentei pârâte şi titularul obligaţiei de restituire.
Prin urmare, recurenta pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar pe cale de consecinţă, chematul în garanţie B.E.J. nu are calitate procesuală pasivă, faţă de obiectul acţiunii care nu are drept cauza antrenarea răspunderii civile pentru neîndeplinirea atribuţiilor profesionale potrivit art. 42 din Legea nr. 188/2000, pe care îşi întemeiază cererea recurenta pârâtă.
Privitor la excepţia de prematuritate a acţiunii, instanţa de apel a dat o rezolvare corectă excepţiei în raport de scopul şi de finalitatea art. 7201 C. proc. civ., luând în considerare somaţia de plată introdusă anterior pentru aceeaşi sumă şi respinsă de instanţă tocmai pentru că recurenta pârâtă nu a recunoscut pretenţiile, poziţie exprimată constant.
În fond, s-a susţinut că nu au fost analizate corespunzător probele şi s-a nesocotit legea în condiţiile în care recurenta pârâtă a fost obligată la restituirea unei sume de bani pe care nu a solicitat-o, executarea silită fiind continuată peste voinţa sa, de executor şi ea include cheltuielile de executare care în raport de cauza nulităţii actului de adjudecare faţă de care este terţ, nu trebuie să le suporte.
Nici acest motiv nu este fondat deoarece, executarea silită s-a declanşat la cererea acesteia şi suma achitată şi echivalentă cu cea pretinsă se afla în posesia sa, fiind în culpă de la momentul pronunţării deciziei civile nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a dispus repunerea în situaţia anterioară, iar recurenta pârâtă are obligaţia de restituire pentru argumentele deja expuse în cadrul analizei excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă.
Aşa fiind, nici motivele de recurs analizate mai sus şi care se încadrează în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate şi vor fi respinse.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 9 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2763/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2785/2005. Comercial → |
|---|
