ICCJ. Decizia nr. 2822/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2822/2005
Dosar nr. 9114/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
SC C.A. SRL Caracal prin B.E. (fostă C.E.) a chemat în judecată pe SC A.R. SRL Rusăneşti, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1308/1996 B.N.P. L.I. din Caracal.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin actul menţionat, societatea reclamantă prin asociatul C.A. a vândut către pârâtă, fără acordul asociatei B.E., suprafaţa de 1000 mp. teren intravilan şi o moară de grâu şi porumb având parter şi două etaje situate în comuna Rusăneşti.
Reclamanta a precizat că în mod eronat s-a consemnat în contract că vânzătoarea era o societate cu asociat unic, deoarece la acea dată societatea avea doi asociaţi şi anume C.A. şi B.E., că vânzarea s-a făcut către o societate în care asociaţi era C.A. şi C.R.
S-a menţionat că actul a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 948 pct. 2 şi 4 C. civ., şi anume consimţământul vânzătoarei nu este valabil exprimat, iar actul s-a încheiat în scopul fraudării intereselor societăţii reclamante, având o cauză ilicită.
Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, motivat pe faptul că B.E. nu a avut niciodată calitatea de asociat al reclamantei SC C.A. SRL Caracal, deoarece actele adiţionale şi hotărârea judecătorească prin care s-a modificat contractul şi statutul nu au fost înregistrate la R.C., aşa încât acestea nu au produs nici un fel de efecte juridice faţă de terţi.
Instanţa a unit excepţia cu fondul şi prin sentinţa nr. 52 din 4 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 26/2004, a respins excepţia invocată de pârâtă şi acţiunea formulată de SC C.A. SRL Caracal, a obligat reclamanta la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
În ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, s-a reţinut că între B.E. şi fostul său soţ s-a încheiat contract de societate şi act adiţional prin care aceasta devenea asociat, iar pe baza acestor acte s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 98 din 2 martie 1994 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. 98/1994, în sensul transformării societăţii din societate cu asociat unic în societate cu doi asociaţi.
Aceste menţiuni privind modificarea statutului societăţii nu au fost însă înregistrate la R.C., din certificatul constatator rezultând că de la înfiinţare până la radierea în baza Legii 314/2001, societatea a figurat ca fiind cu asociat unic.
În această situaţie, instanţa a apreciat că actele de transformare a societăţii, nu produc nici un efect juridic faţă de terţi, aşa încât numita B.E. nu a avut, în raport cu pârâta, niciodată calitatea de asociat şi administrator al societăţii reclamante.
S-a considerat că excepţia este neîntemeiată întrucât, în calitate de persoană fizică, aceasta justifică interes în a solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că nu există cauze de nulitate absolută, deoarece la încheierea actului, administratorul unic al societăţii nu avea nevoie de consimţământul numitei B.E., care nu avea la acea dată calitate de asociat şi administrator.
Cât priveşte cauza ilicită, instanţa a apreciat că în cauză nu s-a dovedit acest motiv de nulitate, dimpotrivă în cuprinsul contractului s-a menţionat că preţul a fost achitat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 214 din 10 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de SC A.R. SRL şi SC C.A. SRL, împotriva sentinţei 52/2004 a Tribunalului Olt.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Societatea vânzătoare, la momentul încheierii contractului, a fost reprezentată de administratorul C.A., care avea calitatea de asociat al societăţii, vânzarea de active fiind o posibilitate pentru societăţile comerciale, care poate să decidă, prin organele competente, asupra înstrăinării.
Totodată, se mai reţine că actele de modificare ale actului constitutiv invocate de reclamantă nu au fost înregistrate în R.C. şi nu produc efecte faţă de terţi.
Chiar în ipoteza în care s-ar fi operat menţiunile, actul de înstrăinare este valabil, conform art. 192 alin. (3) coroborate cu art. 75 din Legea 31/1990, dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Prin urmare, s-a reţinut că, în speţă, consimţământul societăţii vânzătoare a fost valabil exprimat, neregăsindu-se cauza de nulitate prevăzută de art. 948 pct. 2 C. civ.
Apelul formulat de pârâtă a fost respins motivat de faptul că aceasta nu a justificat un interes practic faţă de faptul că acţiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, SC C.A. SRL, susţinând că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii 31/1990 şi a art. 948 pct. 2 C. civ.
Astfel, se susţine că la încheierea contractului de vânzare cumpărare în 2 iulie 1997 a lipsit consimţământul asociatului C.E., asociatul C.A. înstrăinând bunul cel mai important din patrimoniul societăţii.
Se mai susţine, prin motivele de recurs, că şi în condiţiile în care actul adiţional, privind asocierea lui C.E. în societate, nu a fost înregistrat la R.C., actul adiţional este opozabil părţilor acestuia din momentul semnării lui.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de fapt şi de drept invocate, cât şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte urmează să constate că recursul a fost formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
La termenul din 28 ianuarie 2005, s-a pus în vedere recurentei, reprezentată de B.E. (conform susţinerilor acesteia) să facă dovada legitimităţii procesuale active în declararea recursului în raport de relaţiile R.C. din 6 ianuarie 2004, în care se atestă că societatea a fost radiată la 20 decembrie 2001, în temeiul dispoziţiilor Legii 314/2001.
Totodată, s-a pus în vedere recurentei să aplice sigiliul societăţii pe cererea de recurs.
Recurenta nu s-a mai prezentat la termenul de astăzi, când au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei şi nici nu a dus la îndeplinire dispoziţiile instanţei.
Din certificatul constatator din 6 ianuarie 2004, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt (depus atât la instanţa de fond, cât şi în căile de atac) rezultă că SC C.A. SRL a fost radiată conform menţiunii din 20 decembrie 2001, în baza art. 2 din Legea 314/2001.
Tot din acelaşi certificat rezultă că numitul C.A. a fost unic asociat al societăţii de la data înmatriculării şi până la data dizolvării conform Legii 314/2001.
Potrivit art. 1 din Legea 314 din 18 iunie 2001, pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale publicată în M. Of. nr. 338 din 26 iunie 2001, societăţile comerciale care în termen de 60 zile de la intrarea în vigoare a legii nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea 31/1990 sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată.
Art. 2 prevede că dizolvarea de drept se constată prin încheiere a judecătorului delegat la registrul comerţului, cu procedura necontencioasă.
Conform art. 5 din acelaşi act normativ lichidarea societăţilor se face cel mai târziu în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, iar pe data lichidării societăţile se radiază, din oficiu, din registrul comerţului.
Legea 314/2001 prevede dizolvarea de drept a societăţilor, dizolvare care reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalităţii juridice a acestora, urmată de operaţiunile care vizează lichidarea societăţilor în cauză.
În speţă, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de a majora capitalul social, prevăzută de art. 1 din Legea 314/2001, societatea SC C.A. SRL a fost dizolvată de drept şi lichidată.
În temeiul art. 5 din Legea 314/2001, societatea a fost radiată din oficiu din R.C., conform menţiunii din 20 decembrie 2001.
Radierea din registrul comerţului produce un efect simetric invers înmatriculării societăţii comerciale, iar de la data îndeplinirii acestei formalităţi, personalitatea juridică a societăţii încetează, atât în raporturile dintre asociaţi, cât şi faţă de terţele persoane, cu toate consecinţele care decurg din acest fapt.
Cu alte cuvinte, radierea societăţii din registrul echivalează cu încetarea existenţei sale ca persoană juridică.
Revenind la speţă, se constată că din data de 20 decembrie 2001, societatea în numele căreia a fost formulat recursul, şi-a încetat existenţa ca persoană juridică, sens în care aceasta ne mai fiind titular de drepturi şi obligaţii, nu mai are calitate procesuală activă, ne mai având posibilitatea de a lua parte la proces.
Constatând că recursul a fost formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, Înalta Curte apreciază că este inutilă analizarea motivelor de recurs invocate, iar pe cale de consecinţă conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca atare recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A. SRL, împotriva deciziei nr. 723 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2823/2005. Comercial → |
|---|
